Constat – Fictiune sau realitate?

Am realizat subit că trăiesc intr-o lume bizară, o lume a extremelor de tot felul și pe cât a fost posibil am încercat să trăiesc undeva la mijloc, să nu pic în capcane pe care ulterior să le regret. Singura chestie care mă împinge spre extrema de sus, este plăcerea nebună de a citii orice îmi pică în mână.

Am scris câte ceva despre seria Cântec de gheață și foc, așa că nu vreau să dezvolt aici povestea. Ceea ce m-a frapat este că după apariția episodului 6 din sezonul 5 am fost inundată deadreptul de articole ale unor oameni frustrați de situația întoarsă pe care producătorii au adus-o unui personaj. Mai exact o scena atipică între Sansa și Ramsay (nu fac spoiler). Au aparut reacții de gen: „How could you do this to Sansa?”, „You pretty much promised after season 4 and another disturbing scene between Cersei and Jaime, that there won’t be anymore kind of like scenes” „Poor Sansa…. she didn’t deserve this, producers” și au continuat chiar cu articole întregi despre cum ei, ofensații, nu vor mai viziona/promova/digera acest show.

Aș ridica doar câteva întrebări: Se știe că toate personajele sunt ficțiune? Se știe ca Martin e unul din scenariști și anumite schimbări din carte sunt datorită lui? Se știe ca aceea scenă s-a petrecut și în carte, doar cu un alt personaj? Se știe că nu interesează pe nimeni dacă x y z nu mai vrea sa vizioneze show-ul? Din moment ce toată cartea este dusă la extrem cu scenele sângeroase care nu par sâ deranjeze în vreun fel, de se simt oamenii ofensați de o scenă, doar pentru că în locul lui Jeyne este Sansa? și cum poți să fii atât de ingrat, încît să vizionezi 5 sezoane jumate, care au început cu aruncarea unui copil de la fereastră, un om a fost decapitat că a vrut să spună adevărul, în 80 % din serie s-a făcut incest și două nunți s-au terminat în baie de sânge, după care să renunți doar pentru că Ramsay a fost prea dur cu Sansa?

Nu vreau sa fiu înțeleasă greșit. Imi place seria și am incercat și eu sentimente de ura/milă,compasiune,dezgust și toate celelalte atâta timp cât citeam cartea, sau vizionam show-ul, dar de la a aprecia pozitiv sau negativ o lucrare la a trăi în lumea GoT și la a amenința producătorii show-ului că nu se poartă cum trebuie cu niște personaje ficționale mi se pare lipsit de sens și ușor problematic.

Până la viitoarea constatare,

Cheers,

Issel

Citesc – Inclestarea Regilor

Volumul 2 din seria Cantec de gheata si foc

Razboiul celor 5 regi, pentru stapanirea (aparenta) a Westeros-ului, fiecare cu motive intemeiate si cu o singura dorinta, bunastarea tinutului.

Cei doi conducatori ce mentinusera pacea timp de mai bine de zece ani au cazut prada intrigilor, iar lumea se trezeste cu susul in jos. Pe de o parte descendenta regala, dar indoielnica, il pune in frunte pe Joffrey Baratheon, insa cruzimea sa e contestata, astfel pozitia ii este pusa in primejdie. Nordicii doresc sa isi razbune lordul, in frunte cu fiul cel mai mare al familei Stark, Rob porneste o cruciada impotriva regalitatii, fiind catalogat foarte repede, drept inamicul principal al celor sapte regate.

Insa regele Joffrey e contestat si de unchiul sau, Stannis Baratheon considerand ca este mostenitorul de drept al regatului. Sprijinit de magia vrajitoarei Mellisandre de Asshai si incredintat ca el este salvarea asteptata de toti, porneste pe un drum, presarat din blesug cu amenintarea iminenta a mortii.

Sudul porneste alaturi de Renly Baratheon pentru cucerirea tronului de fier. Alianta celui mai mic dintre fratii Baratheon cu „trandafirii” familiei Tyrel aduce povestii un iz romantic si in acelasi timp primejdios.

Aliantele se inoada si se rup la fel de usor atat in Westeros cat si in Essos, in timpul in care amenintarea vine si din partea estica a lumii. Aparent fragila Daenerys, unicul vlastar al familiei Targaryen reuseste sa mobilizeze trupe si sa conduca o adevarata cruciada, cu o mana de fier si cu o logca imbatabila. Este desigur ajutata si de copiii ei, asupra carora voi pastra o umbra de mister.

Desi al doilea volum mi s-a parut usor plictisitor isi are rolul sau, atat pentru ntelegerea mai profunda a realitatilor ui Martin cat si pentru evolutia personajelor. Rasturnarile de situatie cele mai inedite nu intarzie sa apara, desi volumul are usoara tendinta sa devina mai mult o cronica istorica fara prea multa aventura.

Cheers,

Issel

Citesc…. Cantec de gheata si foc

Dupa nenumarate insistente ale prietenilor, familiei si iubitorilor de fantasy, de fiecare data cu acelasi cantecel „Vizioneaza filmul, ca e bestial” m-am hotarat…. sa citesc epopeea lui George R.R. Martin.

Si nu mi-a parut rau deloc, desi recunosc e cam tarziu, tinand cont ca foarte multi [world wide web in special] fac o gramada de spoilere si imi pare si mai rau ca nu avut acces la aceste romane cam de cand aparuse epopeea pe piata [1996 din cate am inteles].

Dar lasand chestiunile mele bizare la o parte, ma bucur sincer cam dat peste o carte atat de interesanta.

Mi-a placut intriga de la bun inceput, intr-o era feudala impletirea genului fantastic cu o oarecare realitate este un lucru sa spunem anevoios, dar autorul a reusit sa surprinda foarte bine fiecare aspect al povestii.

Nu voi intra in foarte multe detalii, deoarece abia ce am reusit sa termin primul roman si sunt undeva la un sfert din al doilea. In definitiv povestea e una foarte complexa, urzeala pentru castigarea tronului, razboiul pe toate planurile si relatiile atat de haotice dintre personaje te arunca pur si simplu intr-un tumult din care iti vine foarte greu sa mai iesi, odata ce ai gustat din esenta povestii.

Desi fiecare volum este descurajant de lung [aprox 600 – 800 de pagini/volum] il recomand cu tarie celor pasionati de literatura fantastica si intrigi politice.

Din punctul meu de vedere singurul dezavantaj este descrierea, de multe ori mult prea detaliata a scenelor de lupta.  Martin descrie intr-un mod destul de brutal luptele corp la corp, iar cei ce au ecranizat romanele au preluat aceasta idee. Eu sunt ceva mai pacifista si scenele respective le trec foarte repede. Sunt totusi constienta ca nici in medieval nu se mangaiau cu sabiile, dar totusi ne incadram la literatura pentru tineri [sau cel putin asa cred] si mie una mi se par uneori terifiante.

Si ca sa nu existe nelamuriri, am inceput sa vizionez si seria ecranizata, dar abia dupa ce am incheiat primul roman. Sunt un mic critic caruia ii place sa analizeze imaginatia cinematografica si acuratetea cartilor.

Cred ca despre subiectul acesta voi mai posta pe viitor.

Cheers,

Issel

p.s. copertile celor cinci romane aparute pana in prezent 😀