Citesc – Povestea Slujitoarei

Mi se pare un lucru ieșit din comun să reușești să creezi o lume ficțională pe care să reușești să o și transcrii pe hârtie, dar atunci când vorbim despre ”Povestea slujitoarei” lumea aceea devine aproape palpabilă, ceea ce mi se pare genial. Am rămas cu gustul acela de incertitudine și mi se părea că de fapt Galaadul există cu adevărat pe undeva.

Am spus în câteva rânduri că nu sunt un fan al distopiilor, am avut șansa de a citi câteva opere ce se învârteau în jurul poveștilor cu zombie, trebuie să recunosc faptul că am avut norocul de a da peste ceva de calitate, dar nimic până la Margaret Atwood nu mi s-a părut prea original.

Aici nu vorbim despre vreun virus scăpat din cine știe ce laborator ultra-secret, vorbim despre o societate patriarhală, despre o ”reorânduire” a valorilor, despre întoarcerea la timpurile biblice, cu precădere la Vechiul Testament.

Din sumar afli că ” guvernul noii Republici Galaad abrogă aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament. Bântuită încă de amintirea vieții de dinaintea instaurării regimului teocratic, când avea o familie, Offred se luptă să facă față realității înspăimântătoare.”

Atwood reușește surprinzător de bine să te facă să o îndrăgești și în același timp să o urăști pe Offred. Nu a trasat o femeie eroină în egală măsură în care protagonista nu este nici personajul negativ, de fapt din toată lectura nimeni nu s-a remarcat ca fiind pozitiv sau negativ. Offred e genul acela de femeie care se străduiește să accepte o realitate în care nu prea crede.

Cumva mi s-a părut anostă și lipsită de culoare în ciuda slujbei pe care o deține, iar anumite sentimente au fost scoase la iveală prin prisma altor personaje. Frustrarea Serenei Joy sau revolta lui Ofglen mi s-au părut mult mai aproape de cititor, pe când Offred a reușit să se instaleze în postura de narator cu prea puține interferențe în poveste.

Un punct în minus este delimitarea nereușită a frazelor, cumva trebuie să te obisnuiești cu săriturile bruște din prezent în trecut și să înveți să delimitezi mental amintirile lui Offred de acțiunea propriu-zisă.

Cred că cel mai bun sfat ar fi: spor la citit!povestea-slujitoarei-editie-tie-in-cover_big

Constat – Fictiune sau realitate?

Am realizat subit că trăiesc intr-o lume bizară, o lume a extremelor de tot felul și pe cât a fost posibil am încercat să trăiesc undeva la mijloc, să nu pic în capcane pe care ulterior să le regret. Singura chestie care mă împinge spre extrema de sus, este plăcerea nebună de a citii orice îmi pică în mână.

Am scris câte ceva despre seria Cântec de gheață și foc, așa că nu vreau să dezvolt aici povestea. Ceea ce m-a frapat este că după apariția episodului 6 din sezonul 5 am fost inundată deadreptul de articole ale unor oameni frustrați de situația întoarsă pe care producătorii au adus-o unui personaj. Mai exact o scena atipică între Sansa și Ramsay (nu fac spoiler). Au aparut reacții de gen: „How could you do this to Sansa?”, „You pretty much promised after season 4 and another disturbing scene between Cersei and Jaime, that there won’t be anymore kind of like scenes” „Poor Sansa…. she didn’t deserve this, producers” și au continuat chiar cu articole întregi despre cum ei, ofensații, nu vor mai viziona/promova/digera acest show.

Aș ridica doar câteva întrebări: Se știe că toate personajele sunt ficțiune? Se știe ca Martin e unul din scenariști și anumite schimbări din carte sunt datorită lui? Se știe ca aceea scenă s-a petrecut și în carte, doar cu un alt personaj? Se știe că nu interesează pe nimeni dacă x y z nu mai vrea sa vizioneze show-ul? Din moment ce toată cartea este dusă la extrem cu scenele sângeroase care nu par sâ deranjeze în vreun fel, de se simt oamenii ofensați de o scenă, doar pentru că în locul lui Jeyne este Sansa? și cum poți să fii atât de ingrat, încît să vizionezi 5 sezoane jumate, care au început cu aruncarea unui copil de la fereastră, un om a fost decapitat că a vrut să spună adevărul, în 80 % din serie s-a făcut incest și două nunți s-au terminat în baie de sânge, după care să renunți doar pentru că Ramsay a fost prea dur cu Sansa?

Nu vreau sa fiu înțeleasă greșit. Imi place seria și am incercat și eu sentimente de ura/milă,compasiune,dezgust și toate celelalte atâta timp cât citeam cartea, sau vizionam show-ul, dar de la a aprecia pozitiv sau negativ o lucrare la a trăi în lumea GoT și la a amenința producătorii show-ului că nu se poartă cum trebuie cu niște personaje ficționale mi se pare lipsit de sens și ușor problematic.

Până la viitoarea constatare,

Cheers,

Issel