Scriu – …. incoerente

 

 

Dincolo de geam lumea e diferita, e rece, monotona, umeda de la stropii de ploaie tocmai cazuti pe namolul incalzit de soare numit omenire.

 

Nu simt nimic din caldura falsa a unui vant instalat pe perete, un perete stupid ce face diferenta intre a avea sau a nu avea o viata civilizata, un perete vopsit in portocaliu, care dincolo de toate e doar un zid de pestera domestica.

 

Citesc printre randurile unui articol pixelat, un articol care dincolo de toate este nimic, doar energie ce nu poate fi palpata. Mi-ar placea sa fiu macar pentru un minut in pielea autoarei, sa trec de inhibitii, sa fiu deschisa, sa fiu indiferenta la cei care ma critica, sa fiu umana, sa ascult muzica de dincolo de notele muzicale. Sa fiu incoerenta si aplaudata pentru acest lucru, sa fiu perfecta asa cum doar eu pot fii, sa fiu ceea ce nu am fost niciodata. Imi doresc sa fiu curajoasa.

 

Dincolo de aburi, dicolo de nori, dincolo de tot ceea ce ma incojoara mi-as dori sa fiu neinteleasa, in senul meu, in geniul meu, in tot ceea ce imi este imposibil de realizat. Caci realizarea este deprimanta, descoperi lucruri pe care ar trebui sa le uiti, iti doresti cu disperare sa iesi din pielea ta, iti asumi riscul de a pune un picior in fata celuilalt, pentru ca viata, societatea si tot ceea ce te incojoara te obliga sa te misti, si parca tocmai atunci ai vrea sa stai pe loc. Sa asculti ceea ce nu ai auzit, sa vezi ceea ce nu ai vazut, sa simti imposibilul, iti doresti ca lumea sa se opreasca din rotatie pentru o bataie de inima iar apoi….. apoi e doar Haos!!!

Jane

Un mic experiment literar:

L O N D R A

 

Ticăiturile enervante ale aparatului “de inimă” mă scoteau din sărite. De câteva zile o durere infernală de cap mă făcea iritabilă, aşadar toată lumea alegea să mă ignore.Chiar mai mult, fusesem mutată într-o rezervă a spitalului şi aşa arhiplin.

 

Doctorii îmi dădeau şanse mari de recuperare, mai ales după trezirea miraculoasă de care avusesem parte cu doar câteva zile în urmă. Diagnosticul fusese destul de simplu, “comă indusă de alcool”. De fapt problema venise cu o prietenă, astfel că în primele zile după trezire nu îmi aminteam cine sunt şi cum am ajuns în spital, însă cum o amnezie sănătoasă m-ar fi scos din multe rahaturi, memoria începuse să îşi intre în rol şi să îmi spună că mă numesc Jane Gray, că mă aflu la Londra şi că băusem suficient de mult cât să omor un cal.

 

Vocea stridenta care îmi sfredelea creierii mă anunţa că îngeraşul meu păzitor tocmai aflase unde sunt.

 

“E o ruşine ca protejata mea să se comporte ca un animal sălbatic” cuvintele aruncate ca dintr-un tun aveau nevoie de multe momente până mi se întipăreau în auzul mult prea sensibil, aşa că tot ceea ce puteam face era să dau din cap şi să mă rog să fiu lăsată în pace. Mahmureala care durează mai mult de două zile e un monstru hidos. “Ţi-am adus un schimb de haine curat şi mulţumeşte cerului că niciuna din membrele Clubului nu te-a văzut în halul ăsta”

 

“Nu am nevoie de morală, elefanţii care joaca tenis între urechile mele tocmai au intrat în prelungiri” simţeam că în curând pereţii imaculaţi aveau să se desprindă şi să îmi crape ţeasta în două.

 

„Kyle a reuşit să te înscrie la curs de bune maniere la Madam Tulipe, aşa că te voi externa chiar azi”. E clar, femeia asta nu ar fii avut dram de compasiune pentru cineva suferind nici dacă ar fi fost călcat de tren. Sper doar să găsesc o lamă suficient de ascuţită.

 

„Lasă-mă să mor”.

 

„Nu fi caraghioasă şi îmbracă-te. Avem şedinţă foto în două ore”. Torentul de haine pe care mi le aruncase în faţă mă facură să mă încrunt.

 

Doar nu vorbea serios, căci aveam senzaţia bizară că arăt mai rău decât un zombi, însă doctorul Asher îsi făcu apariţia chiar în acel moment.

 

„Domnule doctor, nu vă pot fi suficient de recunoscătoare pentru grija arătată clientei mele, mă temeam de ce e mai rău”. Femeia îi zâmbi afectat ca şi cum şi-ar fii făcut griji pentru sănătatea mea deşi în realitate reputaţia ei era tot ceea ce conta.

 

Începea să îmi fie rău din nou, iar bunul samaritean Asher observase curcubeul ce îmi colora obrajii.

 

„Stimată doamnă, mă tem că externarea lui Jane va fii amânată câteva zile, sunt încă sceptic în ceea ce priveşte rezultatele analizelor, iar după câte observ nici Jane nu se simte prea bine”. Cuvintele doctorului erau medicamentul meu miraculos şi în acelaşi timp sticluţa cu otravă a mamei mele vitrege.

 

Imaginaţi-vă un balaur cu trei capete îngrămădit în trupul minion al unei femei, trebuie să recunosc mereu impecabile şi uneori iritant de bine îmbrăcată. Nu ezitase să îşi etaleze costumul mult prea scump, care părea turnat pe corpul de atletă, corp ce îl afişa fără ruşine chiar şi la cei cincizeci de ani ai ei. Un balaur veritabil. Acum imaginaţi-vă că reuşise prin cine ştie ce metodă magică, să mă drogheze cu venin, pentru a putea rămâne sub influenţa ei[1].

 

„Înţeleg, însă vă asigur că medicul nostru curant, Dr. Gray, va face tot posibilul ca efectele negative să treacă rapid”. Vorbea despre tata ca despre un oarecare anonim. Îi invoca numele doar pentru că ştia că medicina naturistă a tatei îi deschisese multe uşi şi îi adusese multe zâmbete apreciative. Însă nu ar fi împiedicat-o să divorţeze cu prima ocazie dacă nu ar fi fost vorba de banii pe care se asigurase că îi va primii atunci când tata avea să… moară.

 

„Stimată doamnă, Jane mai are nevoie de câteva analize, însă vă pot promite că luni dimineaţă va fi cât se poate de disponibilă pentru tratamentele doctorului Gray. Până atunci, mă tem, că domnişoara va rămâne sub observaţiile noastre.”

 

Zâmbetul lat de pe chipul mamei păli, adoptând chiar o mină periculoasă.

 

„Asta rămâne de văzut”, zise ieşind furtunos din încăperea imaculată, lăsându-mă cu o durere de cap atroce şi cu o pereche de ochi sfredelitori în urmă.

 

„Mulţumesc!”, a fost tot ceea ce am mai putut spune, înainte de a închide ochii şi a mă lăsa învăluită de lumina binefăcătoare a soarelui de septembrie.

 

Nu îi auzisem paşii, însă uşa închisă cu grijă mă facuse să zâmbesc. Un zâmbet sincer şi solitar din ultima perioadă.


[1] Venin legat de amenintari de dezmostenire, lucru mult prea important pentru superficiala Jane.

nota: acesta este un experiment literar asadar cer amabilitatea de a ramane pe acest blog, fara a fii distribuit fara permisiune.

Multumesc!

Issel

52 de Zâmbete – Pilot (zâmbetul 1)

Aşadar m-am hotărât, gata cu gândurile negative, de acum încolo vreau să găsesc din ce în ce mai multe motive să zâmbesc.

Şi pentru că astăzi este o zi foarte specială pentru mine şi eu am zâmbit cam toată ziua vreau să ofer lumii primul zâmbet al seriei de cincizeci şi două.

Mulţumiri Dreena pentru o editare atât de reuşită.

 

Cheers,

Issel

Moda, sau mai bine nu!

Se pare ca nu mi-a trecut boala numita” browse fashion sites”, desi nu se mai manifesta atat de scandalos [doar la chestii pe care le vreau] nu este molipsitor [Dumnezeu sa il fereasca pe J] insa mai lasa din cand in cand sechele pe retina.

Chestia pe care am vazut-o nu era prezenta pe un site ci live ceea ce m-a oripilat si mai tare. Anume un tanar cu o varsta cuprinsa intre 13-18 ani avea o pereche de blugi absolut ciudata, ceea ce in fesan ii zice blugi cu turul lasat. Acum, nu sunt absurda, inteleg ca exista unii carora le plac astfel de pantaloni [admir artistii hip-hop care poarta pantaloni cu turul aproape de glezna, insa aia sunt fesan pentru ca sunt largi si au o anumita atitudine, insa oribilitatile pe care mi-a fost dat sa le vad nu au nici un sens, arata ca niste blugi normali in care purtatorul s-a scapat cu o treaba, doua]. Consider ca nu avantajeaza pe nimeni, deorece arata ca niste gogosari ce dau un aspect hilar siluetei.

In alta ordine de idei am inceput sa vizionez Project runway, oameni talentati ce isi pun in valoare arta fesan. Desi modelele prezentate sunt 50-50-70 [eu nu ma incadrez in prototipul acesta] unele articole de imbracaminte sunt foarte reusite si placute ochiului.

Constatare neincheiata…. despre moda pot vorbi non-stop 😀

Cheers!

Issel

Fii zen – Schimba-ti portofelul

Asadar si prin urmare, ultima perioada a adus cu sine o conducta sparta de site-uri fashion, trendy, flendy,  mai pe limba mea sa nu mor prosta ca nu stiu ce se poarta iarna asta.

Asa cum era de asteptat unele site-uri sunt bune, altele mai putin bune, la unele am plans [ literar vorbind] deoarece erau scrise prost, nu aduceau argumente hotaratoare de ce as purta o cutare stofa, sau o cutare caciulita sai mai rau, imi aruncau in fata niste sfaturi dictatoriale: Schimba-ti portofelul, ca nu esti trendy! Pai na, ce sa mai zic „Bine sefa, sa traiti!” ordinele se executa nu se discuta in opinia mea.

Acuma sunt de acord cu toata treaba, ca fiecare firma vrea sa promoveze ceea ce are , dar de la a promova, pana la a ma face sa ma uit urat la bietul portofel, doar pentru ca nu e trendy, nu mi se pare o atitudine zen.

Desigur pe langa faptul ca modelul prezentat nu imi placea deloc ca aspect am prins brusc o senzatie de totala neplacare fata de noile reclame. Agresive si de cele mai multe ori fara noima.

Apoi era un sfat de gen: Nu purta blanita nu stiu cum, toate prietenele tale o fac deja, fi originala, poarta ce iti recomandam noi! completare personala: tu si alte 2.000.000 de persoane care adora stilul respectiv. Desigur pe fiecare perosna un articol de imbracaminte va arata altfel, dar totusi de la fi creativa pana la poarta ce spun eu ca sigur ai sa fi originala, nu este o atitudine zen.

Asadar pentru o perioada renunt la browse-uit site-uri feshan, ma reprofilez pe pitzi[aia da moda, tot ce trebuie sa stii sa eviti].

Si ca sa fiu zen nu mi-am schimbat portofelul, sunt mandra de el, e model barbatesc[simplu, util si elegant], de culoare visinie, pentru ca sunt o finuta 😀

Obsesiile lunii noiembrie

Tocmai am realizat subit [a.k.a m-a lovit inspiratia] ca nu am mai postat nimic nou…. de un an, si cum neuronii mei cer sa fie asternuti in cuvinte pixelate am hotarat, spre fericirea mea si prea nefericirea altora, sa mai bag niste aberatii tipice Issel Revlis pe teava tunului…. si sa trag!

Asadar asa cum ziceam, obsesiile lunii noiembrie:

1.Niste sosete roz absolut dementiale, pe care trebuie sa le procur cat se poate de repede, inainte ca piciorusele de panda sa imi degere din cauza frigului si a zapezii inexistente care ar trebui sa vina cu luna decembrie.

2. Housareala urmatoare:

http://www.youtube.com/watch?v=WRE6ssTulcI

Desi genul meu de muzica nu include aceste manifestatii, melodia asta m-a obsedat de vreo doua saptamani incoace…. si sincera sa fiu, pare ca se va afla o perioada lunga la categoria obsesii.

3. Fiind noiembrie, obsesiile mele au hotarat sa se rasfranga si asupra Torei Amos, astfel pentru duminicile ploiase:

http://www.youtube.com/watch?v=XN17rDMGs74

Despre melodia asta se va auzi si prin decembrie 😀

4. J….. despre el se va auzi si peste un an :X

Tinand cont ca toamna se pare ca eu revin la viata, iar obsessile mele se trezesc dupa hibernarea calduroasa de sub valurile de caldura ale verii, astept ca si altii sa  se bucure de zilele ruginii ale toamnei.

…. Issel