Dincolo de geam lumea e diferita, e rece, monotona, umeda de la stropii de ploaie tocmai cazuti pe namolul incalzit de soare numit omenire.
Nu simt nimic din caldura falsa a unui vant instalat pe perete, un perete stupid ce face diferenta intre a avea sau a nu avea o viata civilizata, un perete vopsit in portocaliu, care dincolo de toate e doar un zid de pestera domestica.
Citesc printre randurile unui articol pixelat, un articol care dincolo de toate este nimic, doar energie ce nu poate fi palpata. Mi-ar placea sa fiu macar pentru un minut in pielea autoarei, sa trec de inhibitii, sa fiu deschisa, sa fiu indiferenta la cei care ma critica, sa fiu umana, sa ascult muzica de dincolo de notele muzicale. Sa fiu incoerenta si aplaudata pentru acest lucru, sa fiu perfecta asa cum doar eu pot fii, sa fiu ceea ce nu am fost niciodata. Imi doresc sa fiu curajoasa.
Dincolo de aburi, dicolo de nori, dincolo de tot ceea ce ma incojoara mi-as dori sa fiu neinteleasa, in senul meu, in geniul meu, in tot ceea ce imi este imposibil de realizat. Caci realizarea este deprimanta, descoperi lucruri pe care ar trebui sa le uiti, iti doresti cu disperare sa iesi din pielea ta, iti asumi riscul de a pune un picior in fata celuilalt, pentru ca viata, societatea si tot ceea ce te incojoara te obliga sa te misti, si parca tocmai atunci ai vrea sa stai pe loc. Sa asculti ceea ce nu ai auzit, sa vezi ceea ce nu ai vazut, sa simti imposibilul, iti doresti ca lumea sa se opreasca din rotatie pentru o bataie de inima iar apoi….. apoi e doar Haos!!!