Citesc – 320 de pisici negre

Produs publicat in 2012 de Nemira
Data aparitiei: August 2012
Colectia Suspans
Format: 120×220
Numar pagini: 304

De inegalabila Rodica Ojog Brasoveanu.

Încep cu o mică atenționare: articolul poate conține mici spoilere legate de Buna seara,Melania!, așa că citiți doar în cazul în care știți ce se va întâmpa la sfîrșitul volumului menționat.

În prim planul acestui volum îi întălnim pe șarmantul gangster britanic Ned Morton și cîțiva din prietenii săi intimi. Ned e sătul de viața infracțională pe care o duce, însă își dorește o ieșire triumfală din spectrele nelegiuiților cu o lovitură plasată în plexul mondial. Își dorește Fecioara de aur, în mărime naturală, o comoară care îi asigură o pagină de istorie. Pontul său este că statuia e ascunsă undeva în București și în ciuda avertismentelor primite de la prietenii săi, o apucă pe un drum fără întoarcere.

Pe ceea ce nu mizează Ned, este că odată ajuns pe plaiurile autohtone, drumul său se intersectează cu cel a Melaniei și de aici iese una din cele mai simaptice și originale aventuri.

Cum era de așteptat, năzdrăvăniile Melaniei din primele două volume nu întârzie să fie pedepsite conform legii, astfel simpatica bunicuță-gangster ajunge inevitabil la închisoare.

Dar atunci când jocurile sorții îți sunt favorabile, ei bine, Melania prin cea mai fericită coincidență(o coincidență provocată de colega sa de celulă, Olga Tudor, sursa care știe unde este ascunsă Madona de aur), ajunge să evadeze, fiind răpită, chiar de sub nasul autorităților, spre disperarea maiorului Cristescu.

Odată ajunsă înafara gratiilor, Melania, cu șarmul său caracteristic, se avântă fără oboseală în jocurile puse la cale de Morton. Astfel fără a-și periclita identitatea, Ned considerând că a răpit-o de fapt pe Olga Tudor, Melania reușește să saboteze probele maiorului Cristescu, să afle mai multe informații cu privire la comoara căutată și nu în ultimul rând să îi angreneze pe cei trei răpitori să vâneze pisici negre prin București, în căutarea lui Mirciulică.

Titlul volumului vine după un episod din carte, atunci când vînătoarea de pisici se încheie, iar Melania trebuie să îl dibuiască pe Mirciulică între alte 320 de feline miorlăitoare.

mai jos redau un mic fragment:

Mirciulica a fost al o sută optzeci și treilea motan cercetat. Spre surpriza celorlalți, răspunse admirabil testelor Melaniei. Mâncă ciocolată, trase o dușcă zdravănă de rom și ascultă cu interes povestea piticilor rătăciți în grădina de zarzavat a cumetrei Zamfira.

Scenele petrecute între Melania și răpitori sunt absolut delicioase. Ned Morton intuiește mintea ascuțită a femeii, ascunsă sub masca senilității, Nicolaescu nu contenește faptul că Melania e o băbuță senilă și regretă că s-a implicat în toată afacerea, Vlăduț Tolea mizează pe faptul ca Ned nu va da greș iar el va avea o viață mult mai bună,iar Emilia Popleanu, însărcinată cu supravegherea Melaniei, este pe aceeași lungime de undă cu Nicolaescu, considerând că totul este o pierdere de vreme și regretând că s-a alăturat unei afaceri fără sorți de izbândă.

Și acest volum respectă stilul celui precedent. În fiecare moment știm personajele care se află de o parte și de alta a baricadei. Jocul este pe două fronturi iar cititorii ajung să îi îndragească atât pe infractori (Ned și complicii români și desigur pe Melania) cât și pe apărătorii legii (nu poți să nu fi solidar cu maiorul Cristescu și să nu resimți frustrarea acestuia)

De altfel aceasta este prima serie citită a genului polițist care împletește notele comice cu suspansul într-un mod natural. Mi-a plăcut, de asemena contrucția personajelor. Excentrice fără a cădea în penibil. Autoarea a reușit să mă facă să cred că de fapt îi cunosc pe fiecare dintre ei. A apelat la banalități în dozajul ideal, la fel de bine a dozat și umorul, frustrarea, ignoranța sau naivitatea.Pur și simplu fiecare secvență curge în mod natural, iar după ce am terminat de citit, nu îmi puteam imagina acțiunea altfel.

Miss Iemi oferă:

zcXo4Mxoi     zcXo4Mxoi    zcXo4Mxoi   zcXo4Mxoi   zcXo4Mxoi

 

P.S. recenziile pentru volumele anterioare:

Cianură pentru un surâs 

Bună seara, Melania!

Și desigur coperta:

 

13920845_1092329647502789_330017519486008749_n

 

 

 

 

 

Anunțuri

Citesc – Cianură pentru un surâs

În sfârșit am intrat într-o oarecare logică a acțiunilor Melaniei Lupu.

După ce am terminat de lecturat acest volum mi-am pus și eu întrebarea, oare ce aș fi făcut dacă în locuința comună aș fi găsit ascunse două picturi de valoare? Nu sunt sigură că aș putea răspunde la o asemenea întrebare, la fel cum nici protagoniștii noștrii nu au știut ce i-a lovit.

Ce se întâmplă atunci când dintr-un accident casnic stupid, ca spargerea unei țevi de apă, locatarii unei căsuțe cochete din București, descoperă două picturi de valoare? Ei bine, primul gând ar fi fost predarea către autorități, însă atunci când fiecare are o agendă secretă, se hotărăsc să vândă lucrările unui mare colecționar de artă, pe o suma deloc de negllijat.

Iar dacă până aici lucrurile par in defintiv simple, ei bine oamenii încep să moară otrăviți cu cianură, iar panica instalată creează o atmonsferă întunecată, grea ca plumbul și plină de venin. Cine e ucigașul ascuns și care e metoda lui, din moment ce supraviețuitorii își autoimpun un regim alimentar spartan și totuși ineficient.

După prima victimă se instalează și primele sentimente de scepticism și repulsie, cei rămași neștiind care vor fi următoarele mișcări. Desigur, odată cu prima crimă, mușamalizată să pară o sinucidere, pe fir intră și poliția, totul culminând cu suspiciunea îndreptățită a maiorului Cristescu. Rând pe rând fiecare locatar devine un posibil suspect în același timp în care tot câte unul cade și victimă.

Sfârșitul este absolut halucinant, o răsturnare de situație fără precedent, iar criminalul un mic geniu tactic, însă cum nici o crimă nu e perfectă, la fel se întâmplă și în cazul acesta. Asasinul este demascat, picturile ajung…, ei bine nu vă spun unde, descoperiți singuri!

Spor la citit,

Cheers,

Issel

P.S. Să vorbim și despre volumul 2, Buna seara, Melania!

13612381_1046423538760067_7048009483922602107_n

Citesc – Bună seara, Melania!

Ultimul an mi-a adus multe surprize plăcute din punct de vedere literar. Dacă societatea actuală continuă să îmi aducă șoc după șoc, ei bine autorii și implicit ultimele opere citite mi-au adus zâmbetul pe buze. Am scris într-un post anterior, că am fost foarte reticentă față de autorii români, din varii motive. Apoi am descoperit comori ascunse pe rafturi și de câteva săptămâni mi-am achiziționat opere autohtone. Am dat Cezarului ce este al Cezarului și nu am fost dezamăgită, deloc!

Am descoperit-o pe Rodica Ojog Brașoveanu prin intermediul unui e-book. Primisem cadou de la un prieten un pachet de 100 de cărți, printre care se număra si titlul ”320 de pisici negre”. Am început să citesc din curiozitate, m-a atras titlul, apoi după câteva pagini nu am putut să mai las cartea din mână. Acum 2 săptămâni am achiziționat si Bună seara, Melania și încântarea mea a fost peste măsură.

Înainte de a face o recenzie decentă, pentru cei ce nu cunosc opera scriitoarei, romanele din seria Melania Lupu au legătură, așadar ordinea corectă este: Cianură pentru un surâs, Buna seara, Melania!, 320 de pisici negre, O toaleta a la Liz Taylor, Anonima de miercuri și Dispariția statuii din parc (cel puțin asta mi-a spus mie bătrânul world wide web 😀 ). Iar eu fiind o ” specială” am făcut taman pe dos, citisem 320 de pisici, apoi buna seara, Melania :D, sigur următorul volum va fii Cianură pentru un surâs, apoi voi continua cu ultimele 3, pentru că Issel e haotică :D.

Revenind la ceea ce am vrut să scriu de la bun început. Romanul ne aruncă în viața Melaniei Lupu, o bătrânică simpatică foc, cocheta și puțin dereglată și a motanului Mirciulică, companionul ei de încredere. De data asta Melania e pusă pe fapte mari așadar urzește un complot extraordinar pentru a fura un tablou valoros din colecția Muzeului Chiusbaian.

Ceea ce mi-a plăcut enorm este că acțiunea e foarte transparentă, cititorul știind în fiecare moment cine sunt hoții și cine sunt urmăritorii, însă fără urmă de îndoială scriitura e absolut savuroasă, replicile sunt pline de umor și răsturnările de situație nu întârzie să apară. Cred ca cel mai mult m-am conectat cu Maiorul Cristescu și cu frustrarea acestuia, chit că de cele mai multe ori simpatizam cu Melania. Nu ai cum să nu o iubești pe această bunicuță pusă pe năzdrăvănii și pe Mirciulică, motanul cochet și plin de surprize. Așadar pentru mine a fost un fel de război pe două fronturi.

De asemenea mi-a plăcut mult și descrierea Melaniei găsită pe Wikipedia:

Melania este „o hoață fără să fure,o escroacă fără să înșele”.Este de asemenea,un mic inspector care a ajutat la descoperirea mai multor rău-făcători,folosindu-se de pseudonimul „Abatele Brown”. Desigur, toate impreuna cu motanul ei negru Mirciulica, partener de infractiuni. Infractiunile Melaniei se invart toate in jurul obiectelor de arta, picturi si sculpturi, indiferent daca le fura, ascunde sau ajuta la gasirea lor.”

Spor la citit,

Cheers,

Issel

Și coperta bineînțeles:

13263743_1019030814832673_5470046919993571224_n