Mi se pare un lucru ieșit din comun să reușești să creezi o lume ficțională pe care să reușești să o și transcrii pe hârtie, dar atunci când vorbim despre ”Povestea slujitoarei” lumea aceea devine aproape palpabilă, ceea ce mi se pare genial. Am rămas cu gustul acela de incertitudine și mi se părea că de fapt Galaadul există cu adevărat pe undeva.
Am spus în câteva rânduri că nu sunt un fan al distopiilor, am avut șansa de a citi câteva opere ce se învârteau în jurul poveștilor cu zombie, trebuie să recunosc faptul că am avut norocul de a da peste ceva de calitate, dar nimic până la Margaret Atwood nu mi s-a părut prea original.
Aici nu vorbim despre vreun virus scăpat din cine știe ce laborator ultra-secret, vorbim despre o societate patriarhală, despre o ”reorânduire” a valorilor, despre întoarcerea la timpurile biblice, cu precădere la Vechiul Testament.
Din sumar afli că ” guvernul noii Republici Galaad abrogă aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament. Bântuită încă de amintirea vieții de dinaintea instaurării regimului teocratic, când avea o familie, Offred se luptă să facă față realității înspăimântătoare.”
Atwood reușește surprinzător de bine să te facă să o îndrăgești și în același timp să o urăști pe Offred. Nu a trasat o femeie eroină în egală măsură în care protagonista nu este nici personajul negativ, de fapt din toată lectura nimeni nu s-a remarcat ca fiind pozitiv sau negativ. Offred e genul acela de femeie care se străduiește să accepte o realitate în care nu prea crede.
Cumva mi s-a părut anostă și lipsită de culoare în ciuda slujbei pe care o deține, iar anumite sentimente au fost scoase la iveală prin prisma altor personaje. Frustrarea Serenei Joy sau revolta lui Ofglen mi s-au părut mult mai aproape de cititor, pe când Offred a reușit să se instaleze în postura de narator cu prea puține interferențe în poveste.
Un punct în minus este delimitarea nereușită a frazelor, cumva trebuie să te obisnuiești cu săriturile bruște din prezent în trecut și să înveți să delimitezi mental amintirile lui Offred de acțiunea propriu-zisă.
Cred că cel mai bun sfat ar fi: spor la citit!
Issel's corner 