Constat – Aroganță

2653312-tumblr_m3r79bkcn81r48cu0o1_500_thumb

De foarte mult timp mi-am dorit să cunosc un autor publicat, iar acum câteva luni, prin intermediul unui grup pentru iubitorii de cărți chiar am intrat într-un contact virtual, printr-o rețea de socializare ce e drept, cu o scriitoare debutantă. Deși nu ne-am vorbit niciodată, chiar aveam de gând să port o conversație practică și coerentă, iar pentru mine acest lucru necesită un minim de studiu anticipat, chiar de citire a lucrării publicate.

Am descoperit că este un autor foarte interactiv, lucru care la început m-a bucurat. Să încerci să te apropii de cititorii tăi e un lucru care denotă bun simț și respect pentru cei care te apreciază sau chiar fac un efort financiar să achiziționeze ceea ce ai scris.

Am specificat că acest lucru m-a bucurat la început, pentru că atunci când am devenit mai curioasă legat de răspunsurile domnișoarei debutante m-am izbit de o aroganță crasă, ca să nu mai spun că de fiecare dată când cineva îndrăznea să ii critice lucrarea, il concedia instant, îl cataloga rapid drept hater și își vedea rapid de drum, de acela presărat cu laude și lingușeli, în care toată lumea trebuia să fie absolut în toate de acord cu scriitorul, chiar dacă lucrarea e penibilă, chiar dacă oameni mai avizați și cu nițel mai multă experiență au considerat că mai trebuie lucrat puțin. M-a șocat atitudinea de maidan și figurile de mare divă, chiar și atunci când într-un articol de blog a încercat să se explice, că primește foarte multe întrebări tâmpite, DAR că nu își va șterge nici contul pentru întrebări și nu își va revizui nici atitudinea, pentru că ea, domnișoara debutantă, e prea interesantă și prea cultă pentru muritorii de rând. Ea face conversații filozofice în miez de noapte, scuza voastră că stați pe internet, care este?

Nu sunt împotriva nimănui, chiar mă bucură să văd ca lumea citește și mă bucură și mai tare când cineva chiar dorește să scrie și astfel să împrospăteze aerul literar. Ceea ce mă neliniștește este atitudinea descrisă mai sus, care sunt convinsă că nu se aplică tuturor. Dacă viitorii scriitori vor fii ca ea pe ce făgaș va intra cultura literară?

Până la viitoarea constatare,

Cheers,

Issel

Profesii – poezie

Pentru că e luni…. trebuie să râdem

Sunt doar un simplu scriitor,

Un job cam nefolositor

Sub ochiul tău iscoditor

Aş spune că-i înjositor.

 

Sunt de profesie un rocker

Sunt mult mai lefter ca un broker

Sunt de profesie miner,

Şi crezi ce vrei, dar eu prosper.

 

Sunt de profesie nevastă,

Şi pentru dragul meu, năpastă!

Gândesc cam mult căci nu sunt proastă,

Am doar peniţa cam anostă.

 

Sunt doar un simplu scriitor

Aş spune că-i folositor

Iar ochiul tău iscoditor,

Nu crede că-i înjositor.

 

notă: experiment literar, scris în câteva minute de plictiseală. pamflet, trebuie tratat ca atare 😀