Jurnalul unei dureri de cap – Prolog

Draga jurnalule,

Astazi m-am trezit fara sa vreau cu o nevoie uriasa de ciocolata. Nu ma intreba de ce, dar de dimineata am simtit nevoia unei picaturi de dulce divin. Pana si eu am drepturi, cel putin din cand in cand.

Draga mea victima nu a rezistat prea mult tentatiei, asa ca ne-am bucurat amandoua de un strop de fericire. Abia dupa tot ritualul diminetilor tarzii, am inceput sa ma comport cu atare, luand putin cate putin teren si instalandu-ma cu flacara mistica in neuronii dragei mele purtatoare. Nu a fost prea greu de intuit ca a incercat sa ma indeparteze cu o cafea si cu o briosa, insa zilele lungi de program tampit au cam surmenat-o asa ca dimineata mea a fost excelenta. Nu pot spune ca am avansat in grad, dar de un inceput de migrena tot am pus combustibil.

Ceea ce ma nedumereste si motivul pentru care scriu aceste randuri este ritualul nedeslusit de mintea umana [a barbatilor] al diminetilor. Victima mea, pe care o voi numi in mod aleatoriu A, adora sa stea cate 30 de minute sa se machieze la ochi. Nu sunt eu lupul moralist sa contest unul din motivele existentei mele, dar atunci cand ai senzatia ca iti pica ochii in gura de somn, ma mir ca ai energia sa stai atat de mult sa faci un lucru pe care sa nu il observe aproape nimeni.

Mai apoi mi se pare bizar tot acel talmes balmes de vapori parfumati, de altfel un alt motiv atat al existentei mele cat si al surorii mele Alergia. Mirosi frumos, ca te-ai spalat, fii discreta, nu e nevoie sa te imbaiezi si in parfum, sunt convinsa ca oamenii vor baga de seama ca esti in incapere, fara sa puna discret batistele la nas. Sunt foarte constienta ca imi reduc singura bugetul, dar oare s-a gandit cineva ca atunci cand toti incearca sa iasa in evidenta cu parfumul puternic si nu cu intelectul se creeaza un mic uragan de lehamite, mai ales intr-un loc inchis precum tranportul in comun? Un alt motiv al existentei mele si desigur al evolutiei mele. Evolutie spun, pentru ca eu m-am nacut doar surmenata, durere am devenit ceva mai tarziu. Dar sa revenim la oile noastre, asa cum spuneam, dimineata a fost perfecta, A a reusit sa isi duca planul la indeplinire printre lacrimi, eu am ajuns o aproape migrena, seful m-a felicitat pentru perspicacitate iar seful lui A a certat-o pentru neatentie si pentru ca era toanta.

Dupa-amiaza nu a fost prea deosebita. A a baut vreo 15 cafele, mi-a alimentat bine bateriile sa revin din ce in ce mai in forta, pana am facut-o sa renunte la toate planurile [era ceva legat de un coafor si cateva sedinte, prelungite mereu, de reflexo-terapie], dupa care a ales calea simpla. S-a bagat in pat cu patura pana la urechi si a incercat sa ma faca sa dau inapoi. Ceea ce nu stia A era ca atunci cand sunt o aproape migrena nu fac decat sa ma odihnesc si eu putin dupa o zi productiva, asadar atunci cand domnioara victima s-a trezit eu eram acolo, in toata forta si frumuseata mea. Mai are rost sa spun ca a trimis si combatanti? Cateva pastile de algocalmin nu sunt un dusman redutabil, o partida pe poker pe plecatelea, e mult mai eficienta, daca imi dai si un whiskey nu ma mai vezi pana la urmatoarea mahmureala, sau pana la urmtoarele ore de program prelungit.

In cateva concluzii, nu am reusit sa devin o migrena cu acte in regula, insa samanata am sadit-o, dar astazi m-am simtit tare eficienta. Sper ca maine sa ma desfasor pe un teren ceva mai neted, in principiu astia injura mult, beau energizante si asculta muzica la maxim, doar doar plec si imi vad de treaba mea, ceea ce nu stiu ei, este ca eu sunt o petrecareata.

Cu simpatie,

Durerea de cap….

www-rofl-to_headache

Anunțuri

Octogenari

Îmi doresc să ajungem octogenari…. împreună

… în ciuda anilor dintre noi.

Am crescut într-o eră romantică, în care fetele frumoase erau curtate de bărbaţi chipeşi, primeau flori şi complimente, erau cerute de neveste cu mare pompă, iar el făcea orice pentru ea. Am realizat că eu nu eram o fată frumoasă sau cel puţin nu în accepţiunea aceea.

Am primit lalele furate din grădina mamei lui, cel mai frumos compliment a fost legat de faptul că arăt mai tânără decât sunt de fapt, e zgârcit la vorbă, mi-a spus că sunt frumoasă de vreo patru ori în cinci ani, dar atunci când a făcut-o m-am simţit ca Afrodita. Cina romantică pentru care toţi se dau peste cap să o facă atunci când te cer de nevastă s-a transformat într-un inel agăţat in buchetul de flori ce l-am primit de ziua mea, iar singura întrebare a fost Vrei?

Am împărţit strălucirea mirilor între noi, când lumea îl privea şi pe el cu aceeaşi dorinţă ca pe mine.

Suntem de cinci ani împreuă dar încă nu avem un an de căsnicie şi totuşi, cumva totul e perfect, nu am renunţat la romantism, l-am adaptat pentru noi. L-am făcut unic în felul lui, din egoismul de a mă completa pe mine. El e perfect, eu sunt perfectă şi asta e tot ceea ce contează.

Au existat regrete şi sunt convinsă că vor mai exista, dar ne-am clădit pe bucurii şi fundaţia e solidă. Suntem atemporali şi ne rezolvăm problemele, reparăm cu precizie acolo unde trebuie şi tot ceea ce sperăm este că vom fii şi noi la un moment dat octogenari legaţi de dragostea e ne-a adus împreună în faţa altarului.

image17

Literar – Cutie

gorgeous pastel pink wedding party macarons pink wedding ideas party dessert plate pastel food ideas-f54846

„Ai capul ingropat intr-o cutie.

*

Magazinul de dulciuri e mereu deschis pana tarziu, insa nu am incercat niciodata sa aflu motivul, caci sunt vremuri in care copii mici nu mai par atat de mici, in care lumea se maturiezeaza prea repede, iar magazinul de dulciuri este dat uitarii.

 Dar intotdeauna este deschis pana tarziu.

Acolo este locul in care am simtit toate durerile sufletesti, alaturi de tine.

 *

Razele plapande ale amurgului conturau liniile calme ce iti compuneau trupul, erai ca intotdeauna, aceeasi aparenta calmitate ce iti facea ochii sa priveasca departe, sa vada prin noi ceilalti. Acelasi zambet sardonic iti ridica putin colturile buzelor atunci cand priveai parul balai al vecinei. Erai la fel si parca intotdeauna diferit.

 Te priveam obsesiv, caci simpla ta prezenta imi dadea inspiratie si imi taia respiratia. Dar ai intors privirea si am simtit ca te-am pierdut pentru o clipa si totusi nu pot pierde ceva ce nu am, iar tu nu imi apartineai atunci.

 Ai oftat prelung, privind indiferent ceasul dar timpul tinea cu mine, caci limbile scurte si tari nu mergeau cu nimic mai repede, chiar pareau ca incetinesc sub privirile tale incruntate. Stiu asta, caci timpul imi sopteste secretele sale la o cana cu ceai.

 Mi-ai intors privirea, iar zambetul tau sardonic parea o idee mai lat, apoi te-ai indreptat cu pasi leganati catre mine. Te-ai rezemat de o banca si ti-ai aprins o tigare.

 Mi-ai facut o invitatie dar eu nu ti-am raspuns, am preferat sa fiu indiferent, caci ai stricat totul, mi-ai otravit inima si m-ai facut sa sufar.

Ai intins mana catre mine si mi-ai smuls un scancet mut iar odata cu el o parte din mine. Nu pareai constient ca te joci cu sufletul unui artar batran mereu mangaiat de palmele umede ale timpului.

 *

 Dar timpul a trecut, iar tu ai ajuns sa te joci in lacasurile albe dintre nori, iar eu am ajuns un cufar de comori ascuns sub doi metri de pamant.

 Iar cea mai de pret comoara imi esti tu.”

 

 Experimente literare….

 

 

Constat – Generatii, ganduri si concepte

 

 

Daca ar as putea sa imi cataloghez generatia intr-un singur cuvant as spune clar si raspicat : INCERTA.

Nu ma incadrez in clasicismul parintilor, a bunicilor si razboiului, dar nici in atmonsfera tehnologizata de astazi. Cumva sunt prinsa la mijloc, am jucat sotron si aveam mereu genunchii zdreliti, dar am cunoscut si telefonul ultra subtire, tableta si jocurile de pe facebook. Imi place muzica clasica, rock-ul clasic si unele romante imi merg la suflet, dar pot aprecia la fel de bine hiturile de astazi. Ador micuta rochie neagra dar am invatat sa nu mai asortez pantofii cu geanta. As imbraca oricand costumul clasic la o zi de birou dar de cele mai multe ori apar in blugi skinny.

Cred ca ar trebui sa fac un fel de pact, atat cu trecutul cat si cu prezentul si chiar cu viitorul, as mai adauga si dorinta de a ramane o impatimita a cartilor clasice fara a stirbii din originalitatea contemporanilor. Cumva voi ramane mereu in incertitudine iar ceea ce este sigur e doar satisfactia personala.

Un zambet, o clipire si o floare nu aduc primavara dar vor fii mereu insotite de caldura.

Un ianuarie frumos si un an perfect!

Issel

Constat – Melancolie si vis implinit

De câteva zile mă paşte o uşoară umbră de melancolie. Simt un dor nespus pentru trecut, pentru zilele leneşe din studenţie, pentru cărţile cititie noaptea, pentru pauzele de cafea. Astăzi nu mai am timp pentru aproape nimic din ceea ce imi place cu adevărat. Lucrez zi lumină şi incerc să mă ridic la nivel standard ca gospodină. Nu spun că nu îmi place ceea ce fac, doar simt nevoia de evadare din cotidian, iar acum singura mea portiţă este o carte bună, când şi când.

Am băgat de seamă (cu stupoare) că blogul a împlinit nu demult 5 anişori. Au fost frumoşi, tumultoşi, presăraţi cu zâmbete şi mascote şi optimism şi pesimism şi multa dragoste şi multe împliniri. Am realizat subit că ne-am atins ţelul,  al meu a fost acela de a devenii economist, al Dreenei de a devenii fotograf profesionist. Nu vreau să pară laudă, e pur şi simplu adevărul.

Problema e următoarea: trebuie să îmi găsesc un vis nou, pentru care să lupt, pentru care să trudesc, de care să fiu mândră şi care să mă facă să zâmbesc la fiecare izbândă. … şi cumva visul acesta se leagă de partea literară…

Aş vrea ca peste cinci ani să dau reblog la postul acesta…

Issel