Literar – Cutie

„Ai capul ingropat intr-o cutie.

*

Magazinul de dulciuri e mereu deschis pana tarziu, insa nu am incercat niciodata sa aflu motivul, caci sunt vremuri in care copii mici nu mai par atat de mici, in care lumea se maturiezeaza prea repede, iar magazinul de dulciuri este dat uitarii.

 Dar intotdeauna este deschis pana tarziu.

Acolo este locul in care am simtit toate durerile sufletesti, alaturi de tine.

 *

Razele plapande ale amurgului conturau liniile calme ce iti compuneau trupul, erai ca intotdeauna, aceeasi aparenta calmitate ce iti facea ochii sa priveasca departe, sa vada prin noi ceilalti. Acelasi zambet sardonic iti ridica putin colturile buzelor atunci cand priveai parul balai al vecinei. Erai la fel si parca intotdeauna diferit.

 Te priveam obsesiv, caci simpla ta prezenta imi dadea inspiratie si imi taia respiratia. Dar ai intors privirea si am simtit ca te-am pierdut pentru o clipa si totusi nu pot pierde ceva ce nu am, iar tu nu imi apartineai atunci.

 Ai oftat prelung, privind indiferent ceasul dar timpul tinea cu mine, caci limbile scurte si tari nu mergeau cu nimic mai repede, chiar pareau ca incetinesc sub privirile tale incruntate. Stiu asta, caci timpul imi sopteste secretele sale la o cana cu ceai.

 Mi-ai intors privirea, iar zambetul tau sardonic parea o idee mai lat, apoi te-ai indreptat cu pasi leganati catre mine. Te-ai rezemat de o banca si ti-ai aprins o tigare.

 Mi-ai facut o invitatie dar eu nu ti-am raspuns, am preferat sa fiu indiferent, caci ai stricat totul, mi-ai otravit inima si m-ai facut sa sufar.

Ai intins mana catre mine si mi-ai smuls un scancet mut iar odata cu el o parte din mine. Nu pareai constient ca te joci cu sufletul unui artar batran mereu mangaiat de palmele umede ale timpului.

 *

 Dar timpul a trecut, iar tu ai ajuns sa te joci in lacasurile albe dintre nori, iar eu am ajuns un cufar de comori ascuns sub doi metri de pamant.

 Iar cea mai de pret comoara imi esti tu.”

 

 Experimente literare….

 

 

Constat – Generatii, ganduri si concepte

 

 

Daca ar as putea sa imi cataloghez generatia intr-un singur cuvant as spune clar si raspicat : INCERTA.

Nu ma incadrez in clasicismul parintilor, a bunicilor si razboiului, dar nici in atmonsfera tehnologizata de astazi. Cumva sunt prinsa la mijloc, am jucat sotron si aveam mereu genunchii zdreliti, dar am cunoscut si telefonul ultra subtire, tableta si jocurile de pe facebook. Imi place muzica clasica, rock-ul clasic si unele romante imi merg la suflet, dar pot aprecia la fel de bine hiturile de astazi. Ador micuta rochie neagra dar am invatat sa nu mai asortez pantofii cu geanta. As imbraca oricand costumul clasic la o zi de birou dar de cele mai multe ori apar in blugi skinny.

Cred ca ar trebui sa fac un fel de pact, atat cu trecutul cat si cu prezentul si chiar cu viitorul, as mai adauga si dorinta de a ramane o impatimita a cartilor clasice fara a stirbii din originalitatea contemporanilor. Cumva voi ramane mereu in incertitudine iar ceea ce este sigur e doar satisfactia personala.

Un zambet, o clipire si o floare nu aduc primavara dar vor fii mereu insotite de caldura.

Un ianuarie frumos si un an perfect!

Issel

52 de zâmbete -Episodul 34

Pentru că am trecut demult de jumătatea serialului cu zâmbete… episodul 34

 

52 de zâmbete – Episodul 33

Zâmbet la puterea a doua

52 de zâmbete – Episodul 32

It’s winter baby!

52 de zâmbete – Episodul 31

Rămânem la peisajele iernatice… şi continuăm cu un Contrast!

52 de zâmbete – Episodul 30

O familie fericită într-un peisaj de iarnă

52 de zâmbete – Episodul 17 (zâmbetul 17)

Pentru zile friguroase

A venit iarna!…. e confirmat!

Ei bine da, a venit iarna cu fulgii mari si albi de nea si cu tot alaiul dupa. Ieri in zona montana Parang a nins serios pentru prima oara in sezonul acesta.

Nimic neobisnuit, poate doar sentimentul pe care il trezeste acest lucru, aceasta schimbare.

Ne aducem cu totii aminte de anii in care eram prichindei! ce nerabdatori eram sa ne aruncam in zapada pufoasa, sa tragem saniile dupa noi cu mainile inghetate, sa ne duelam cu turturi de cristal, sau sa construim un om de zapada, de care intotdeauna eram mandrii, chiar daca intotdeuna omul nostru iesea cam extraterestru.

Ce incantare era sa asteptam cuminti [eh nu chiar intotdeauna] ziua de 6 decembrie, caci stiam ca urma sa primim dulciuri din belsug si mai intodeauna o nuielusa imbracata cu fast, ….ca doar deh e simbolic, si ne promiteam de fiecare data ca „la anu’ o sa fim mai cuminti”

Iar apoi venea ultima saptamana de scoala, intodeauna lipsita de grijile temelor, intodeauna in tril de sarbatoare si in zumzet dulce de colinde. doua saptamani ne promiteam solemn sa nu mai pomenim cuvantul scoala, si mereu ne incalcam promisiunile….mai ales cand incepeau sa apara matusile care ne ciupeau dragastos [sau nu] de obrajorii si asa inghetati….si ne intrebau pe un ton de bebelusi chinuiti „cum a fost la scoala, inveti bine?….dar in ce clasa esti tu?…. ooo ce mare te-ai facut…yadda yadda]

Urma Craciunul, bucuria oricarui copil, caci venea Mosu cu sacu plin….si ne aducea mereu jumate din ceea ce ii scriam in scrisoare…..si de multe ori nici jumatatea adusa nu era chiar cea pe care ne gandeam ca o vom primii, dar de fiecare data bucuria era la fel de mare.

Personal dadeam mereu iama in dulciuri [ lucRu care se cam observa cu ochiul liber].

Iar ultimul lucru de notat in agenda copilariei era noaptea de 31 decembrie….gata schimbam anul, devenim mai mari si mai intelepti….cel putin pana in decembrie viitor.

Ce frumoase erau iernile.

Dar uite ca a timpul a trecut, si ieri nu am vrut sa primesc bucuria iernii in suflet. M-am ingrozit cand am vazut ca ninge, mi s-a facut pielea de gaina cand ma gandeam ca trebuie sa ies din casa, si mi s-a ridicat parul pe ceafa cand stiam ca aveam sa bantui mai toata ziua pe strazi.

Din an in an magazinele se imbraca in straie de Craciun tot mai devreme iar spiritul iernii devine tot mai comercial. deja au aparut reclamele cu oferte promotionale, deja ne bombardeaza toti cu ofertele de cazare la munte, deja simt ca e decembrie, iar cand vom ajunge pe undeva prin 21 decembrie voi simti ca s-a sfarsit iarna [mai putin din partea vremii…..ca o fi un geeeer]

Oare isi mai aminteste cineva de turta dulce facuta de bunica?

Oare isi mai aminteste cineva de adevaratul spirit al iernii?

PARERI?

Superficialitate

Imagineaza-ti urmatoarea tinuta:

Cizme negre cu toc de 6 cm [masurat]

Blugi stramti care mai au un pic si cedeaza

Gecuta de blugi cu blanita la gat, descheiata pana sub piept [100 cm pieptul]

Esarfa trendy-flendy

Par chinuit cu placa

Machiaj de bussines girl cu buze pline si ochelari cu rame sexi.

Gentuta neagra in care abia incape un telefon si portofelul

Ok ti-ai format imaginea, tine-o minte, acum incearc sa iti imaginezi asta:

Bocanci militari cu talpa groasa

Blugi evazati, nici prea prea nici foarte foarte

Gecuta inchisa pana la gat [ca e frig domne la munte]

Par care sta ca un boschet batut de vantu iernii

Machiaj zero, aceeasi ochelari cu rame sexy.

Geanta in culori militare care acopera cam tot posteriorul

Asemanari?

Aceeasi persoana aceeasi ochelari

Diferente?

Vreo 5 claxoane si vreo patru indivizi care se holbau

Concluzie: suntem superficiali si ne place