O casă pentru doi, vă rog!

Totul începe şi se termină cu o uşă, dar în cazul nostru nu s-a terminat nimic, nu încă, mai avem de făcut atât de multe, dar important este că am început cu o uşă.

Ar trebui să schimbăm uşa, zis şi făcut. Şi am schimbat toate uşile din casă, am schimbat parchetul, am pus gresie şi faianţă, am zugrăvit, am făcut curat şi apoi ne-am izbit cu capul de un perete.Decoraţiuni….

Dacă aş avea o casă cu o mie de camere garantez că le-aş decora pe toate şi fiecare ar fii unică, dar o mie de stiluri în două camere, e un lucru foarte anevoios să îi, mai placă şi lui….. imposibil! Soluţia a fost găsită dar nu neapărat unanim acceptată. A trebuit să aleg eu culorile care îmi plac (CREM, prietenii ştiu de ce) parchetul care îmi place (multe ore de negociere cu praful), faianţa pe care să aştept cu nerabdare să o curăţ (de era baia mai mare…..) gresia pe care să o spăl cu dragoste (că trebuie spălată zilnic) şi aşa mai departe. Am făcut multe compromisuri la bază, ne-am uitat urât unul la celălalt şi s-au fumat multe ţigări de nervi, dar am reuşit. În cele din urmă descrisă în trei cuvinte: casa e crem! Lucru ce lasă loc decoraţiunilor din etapa a doua, draperii, perdele, mobilier….

Anunțuri

Scriu – …. incoerente

 

 

Dincolo de geam lumea e diferita, e rece, monotona, umeda de la stropii de ploaie tocmai cazuti pe namolul incalzit de soare numit omenire.

 

Nu simt nimic din caldura falsa a unui vant instalat pe perete, un perete stupid ce face diferenta intre a avea sau a nu avea o viata civilizata, un perete vopsit in portocaliu, care dincolo de toate e doar un zid de pestera domestica.

 

Citesc printre randurile unui articol pixelat, un articol care dincolo de toate este nimic, doar energie ce nu poate fi palpata. Mi-ar placea sa fiu macar pentru un minut in pielea autoarei, sa trec de inhibitii, sa fiu deschisa, sa fiu indiferenta la cei care ma critica, sa fiu umana, sa ascult muzica de dincolo de notele muzicale. Sa fiu incoerenta si aplaudata pentru acest lucru, sa fiu perfecta asa cum doar eu pot fii, sa fiu ceea ce nu am fost niciodata. Imi doresc sa fiu curajoasa.

 

Dincolo de aburi, dicolo de nori, dincolo de tot ceea ce ma incojoara mi-as dori sa fiu neinteleasa, in senul meu, in geniul meu, in tot ceea ce imi este imposibil de realizat. Caci realizarea este deprimanta, descoperi lucruri pe care ar trebui sa le uiti, iti doresti cu disperare sa iesi din pielea ta, iti asumi riscul de a pune un picior in fata celuilalt, pentru ca viata, societatea si tot ceea ce te incojoara te obliga sa te misti, si parca tocmai atunci ai vrea sa stai pe loc. Sa asculti ceea ce nu ai auzit, sa vezi ceea ce nu ai vazut, sa simti imposibilul, iti doresti ca lumea sa se opreasca din rotatie pentru o bataie de inima iar apoi….. apoi e doar Haos!!!

Constat – Femeie episodul 2, Nude

Nu vom discuta despre operele de arta ale marilor artisti, cu reprezentatii ale femeilor in cele mai variate ipostaze …

… desi un post dedicat ar creste considerabil rating-ul, ci ma refer la culoarea-minune a secolului XXI, cea care refuza sa iasa din trenduri, si anume :

In imagine: colier Rosantica, plic Chloe, bratara Missoni, pantofi Miu Miu, curea Alaia. sursa: http://www.mayra.ro/moda/trendsetter/trend-alert-accesorii-nude/

Desi e o nuanta fascinanta pana la ora actuala in kit-ul meu am doar un ruj senzational, care pune in evidenta un machiaj profesionist al ochilor.

Cheers,

Issel

Constat – Generatii, ganduri si concepte

 

 

Daca ar as putea sa imi cataloghez generatia intr-un singur cuvant as spune clar si raspicat : INCERTA.

Nu ma incadrez in clasicismul parintilor, a bunicilor si razboiului, dar nici in atmonsfera tehnologizata de astazi. Cumva sunt prinsa la mijloc, am jucat sotron si aveam mereu genunchii zdreliti, dar am cunoscut si telefonul ultra subtire, tableta si jocurile de pe facebook. Imi place muzica clasica, rock-ul clasic si unele romante imi merg la suflet, dar pot aprecia la fel de bine hiturile de astazi. Ador micuta rochie neagra dar am invatat sa nu mai asortez pantofii cu geanta. As imbraca oricand costumul clasic la o zi de birou dar de cele mai multe ori apar in blugi skinny.

Cred ca ar trebui sa fac un fel de pact, atat cu trecutul cat si cu prezentul si chiar cu viitorul, as mai adauga si dorinta de a ramane o impatimita a cartilor clasice fara a stirbii din originalitatea contemporanilor. Cumva voi ramane mereu in incertitudine iar ceea ce este sigur e doar satisfactia personala.

Un zambet, o clipire si o floare nu aduc primavara dar vor fii mereu insotite de caldura.

Un ianuarie frumos si un an perfect!

Issel