Citesc – Manuscrisul găsit la Accra – Paulo Coelho

Manuscrisul-gasit-la-Accra-560

Am primit o provocare…. şi nu este vorba de Ice Bucket Challenge (răsuflu uşurată), ci o provocare mai interesantă, aceea de a citii o carte despre care nu ştiu nimic. Din păcate chiar nu aveam la activ cărţi scrise de Coelho (am citit doar Alchimistul) şi nu mi-am putut fixa o referinţă legată de el sau de ceea ce scrie, aşadar m-am dus pe mâna prietenei Bianca şi am facut un mic schimb de cărţi.

Legat de poveste pot spune sincer că îmi pare tare rău că nu am început mai devreme sa citesc opera lui Paulo Coelho, pentru că fără să vreau m-am trezit captivă într-o operă atemporală. Pur şi simplu nu am putut lăsa cartea din mâini. Spun atemporală pentru că tot ceea ce era valabil pentru anii aceia ( aprox. 1099 ) este la fel de actual şi acum. Nu vorbeşte despre bătălii, sau intrigi, nici despre drame personale sau colective, ci despre lucrurile de zi cu zi, despre strădaniile noastre şi despre bucuriile şi tristeţile ce ne încoanojoară în fiecare moment.

Tratează subiecte despre care de cele mai multe ori nici nu ne dăm seamă ca există în jurul nostru, cu o dezinvoltură atât de firească. „Nu este o carte care să se citească pe nerăsuflate” cei ce au scris recenzia asta au avut mare dreptate, ” Paginile trebuie parcurse pe îndelete, iar cartea – păstrată mereu aproape, căci îi va dezvălui de fiecare dată celui ce o deschide un nou înţeles.” (Época)

“Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te doar asupra momentelor in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti.” Manuscrisul găsit la Accra – Paulo Coelho

Dacă o recomand şi altora: ABSOLUT!

Happy reading!

Issel

Constat – Cititor de meserie

A mai trecut un revelion in care mi-am propus sa citesc nu stiu cate carti, desi nu mi-am dus mai niciodata la indeplinire visul de a citi tot ce mi-am propus.

Am pornit in calatoria cuvintelor sapate adanc in hartie, inca de cand am invatat sa citesc. Ceva mi-a atras intotdeauna atentia, ceva m-a facut sa vreau sa visez cu ochii deschisi, poate a fost magia castelului Hogwarts, poate nebunia adorabila a micutei Holly Golightly, sau poate spadele stralucitoare ale muschetarilor, insa am avut intotdeauna ceva nou de descoperit, in fascinanta aventura a unei lumi, din nefericire, pe cale de disparitie.

Am depasit de foarte putin timp 100 de carti citite, am indragit doar cateva, am recitit cu placere altele si m-am simtit tradata de prea multe, insa nu am renuntat niciodata la fascinatia si miroul atat de placut al unei carti.

Apoi am realizat subit ca sunt cam ultima generatie care nu a avut acces la tehnologie, din frageda copilarie. Am descoperit telefonul mobil mult prea tarziu, nu stiam de existenta e-book reader sau despre biblioteca virtuala, cloud era doar cuvantul englezesc pentru nor si singura metoda de a citii o carte era sa ii rasfoiesti paginile.

Consider tehnologia un rau necesar, dar nimic pe lumea asta nu va inlocui vreodata o carte adevarata. Pur si simplu fascinatia rasfoirii si mirosul unei carti noi sau vechi sunt de neinlocuit.

Ma intreb si acum daca exista cu adevarat slujba de cititor, pentru ca probabil as imbratisa cea mai tare meserie din lume. Pana la proba contrarie ,…. cheers from a book reader 😀

Issel

Constat – Generatii, ganduri si concepte

 

 

Daca ar as putea sa imi cataloghez generatia intr-un singur cuvant as spune clar si raspicat : INCERTA.

Nu ma incadrez in clasicismul parintilor, a bunicilor si razboiului, dar nici in atmonsfera tehnologizata de astazi. Cumva sunt prinsa la mijloc, am jucat sotron si aveam mereu genunchii zdreliti, dar am cunoscut si telefonul ultra subtire, tableta si jocurile de pe facebook. Imi place muzica clasica, rock-ul clasic si unele romante imi merg la suflet, dar pot aprecia la fel de bine hiturile de astazi. Ador micuta rochie neagra dar am invatat sa nu mai asortez pantofii cu geanta. As imbraca oricand costumul clasic la o zi de birou dar de cele mai multe ori apar in blugi skinny.

Cred ca ar trebui sa fac un fel de pact, atat cu trecutul cat si cu prezentul si chiar cu viitorul, as mai adauga si dorinta de a ramane o impatimita a cartilor clasice fara a stirbii din originalitatea contemporanilor. Cumva voi ramane mereu in incertitudine iar ceea ce este sigur e doar satisfactia personala.

Un zambet, o clipire si o floare nu aduc primavara dar vor fii mereu insotite de caldura.

Un ianuarie frumos si un an perfect!

Issel