Frustrările lunii aprilie

Sau mai bine spus frustrarea supremă, pentru că deși două luni am încercat să fiu zen, ei bine treaba asta m-a scos din ale mele. Dar să vă spun despre ce e vorba.

Sau mai bine să încep cu o întrebare: Cine vrea WI-FI gratuit în instituțiile publice? Eu, nu prea. Cozile sunt interminabile și acum, când le vom scădea drastic viteaza la internet, vom sta vreo 3 zile să plătim o factură sau impozitul sau orice altceva vrem să plătim pe la instituțiile statului. Trebuie să primești ceva bani, ai vreun drept? Ne vedem la anu că nu merge bine internetul….. și poate la anu nu mai ai dreptul ăla 😀

Cine vrea WI-FI gratuit în pub-uri, localuri, bodegi, restaurante, locuri de genul celor menționate? Pentru că, de ce să nu obligăm patronii cu legea, că tot e la modă să dai legi tâmpite. Pentru că noi mergem în localuri să stăm pe facebook, pentru că și până acum era gratuit în marea lor majoritate dar acum cu legea lor vor să oblige bodegile din toate satele să aibă înternet, că nah mușterii nici nu știu ce e ăla, dar au nevoie de el ca de aer. Pentru că avem un internet mai bun ca americanii și asta e o ofensă, hai să îl stricăm. De ce să avem ceva mai bun ca alții, mai prost da, mai bun, never.

Pentru că văd din ce în ce mai des, mesele tăcute, toți sunt conectați. Poate își trimit bancuri între ei. Din căte știu eu, localurile sunt pentru socializare, din aia live. Sunt puțini cei care merg pentru o cafea rapidă și sunt singuri. Într-un local mergi să te simți bine, să stai la povești cu oamenii din jurul tău, în offline! De ce ar dori cineva să oblige patronii să ofere internet gratuit? Sunt multe localuri care nu au acces deloc la serviciul ăsta și sunt mereu pline. Este neaparată nevoie să stăm conectați nonstop? E aberant! E nevoie de inovare sunt de acord, dar asta nu mi se pare un progres, ci un regres. Ne izolăm din ce în ce mai mult și ieșim din ce în ce mai puțin, iar acum și ieșirea va fii izolată. Tu și cu telefonul tău la o întălnire. Serios?

Sunt împotriva unui curent extrem de puternic, dar era nevoie să mă răcoresc!

CAFE_1449373692147_589842_ver1.0

 

Anunțuri

Scriu – …. incoerente

 

 

Dincolo de geam lumea e diferita, e rece, monotona, umeda de la stropii de ploaie tocmai cazuti pe namolul incalzit de soare numit omenire.

 

Nu simt nimic din caldura falsa a unui vant instalat pe perete, un perete stupid ce face diferenta intre a avea sau a nu avea o viata civilizata, un perete vopsit in portocaliu, care dincolo de toate e doar un zid de pestera domestica.

 

Citesc printre randurile unui articol pixelat, un articol care dincolo de toate este nimic, doar energie ce nu poate fi palpata. Mi-ar placea sa fiu macar pentru un minut in pielea autoarei, sa trec de inhibitii, sa fiu deschisa, sa fiu indiferenta la cei care ma critica, sa fiu umana, sa ascult muzica de dincolo de notele muzicale. Sa fiu incoerenta si aplaudata pentru acest lucru, sa fiu perfecta asa cum doar eu pot fii, sa fiu ceea ce nu am fost niciodata. Imi doresc sa fiu curajoasa.

 

Dincolo de aburi, dicolo de nori, dincolo de tot ceea ce ma incojoara mi-as dori sa fiu neinteleasa, in senul meu, in geniul meu, in tot ceea ce imi este imposibil de realizat. Caci realizarea este deprimanta, descoperi lucruri pe care ar trebui sa le uiti, iti doresti cu disperare sa iesi din pielea ta, iti asumi riscul de a pune un picior in fata celuilalt, pentru ca viata, societatea si tot ceea ce te incojoara te obliga sa te misti, si parca tocmai atunci ai vrea sa stai pe loc. Sa asculti ceea ce nu ai auzit, sa vezi ceea ce nu ai vazut, sa simti imposibilul, iti doresti ca lumea sa se opreasca din rotatie pentru o bataie de inima iar apoi….. apoi e doar Haos!!!

Literar – Cutie

gorgeous pastel pink wedding party macarons pink wedding ideas party dessert plate pastel food ideas-f54846

„Ai capul ingropat intr-o cutie.

*

Magazinul de dulciuri e mereu deschis pana tarziu, insa nu am incercat niciodata sa aflu motivul, caci sunt vremuri in care copii mici nu mai par atat de mici, in care lumea se maturiezeaza prea repede, iar magazinul de dulciuri este dat uitarii.

 Dar intotdeauna este deschis pana tarziu.

Acolo este locul in care am simtit toate durerile sufletesti, alaturi de tine.

 *

Razele plapande ale amurgului conturau liniile calme ce iti compuneau trupul, erai ca intotdeauna, aceeasi aparenta calmitate ce iti facea ochii sa priveasca departe, sa vada prin noi ceilalti. Acelasi zambet sardonic iti ridica putin colturile buzelor atunci cand priveai parul balai al vecinei. Erai la fel si parca intotdeauna diferit.

 Te priveam obsesiv, caci simpla ta prezenta imi dadea inspiratie si imi taia respiratia. Dar ai intors privirea si am simtit ca te-am pierdut pentru o clipa si totusi nu pot pierde ceva ce nu am, iar tu nu imi apartineai atunci.

 Ai oftat prelung, privind indiferent ceasul dar timpul tinea cu mine, caci limbile scurte si tari nu mergeau cu nimic mai repede, chiar pareau ca incetinesc sub privirile tale incruntate. Stiu asta, caci timpul imi sopteste secretele sale la o cana cu ceai.

 Mi-ai intors privirea, iar zambetul tau sardonic parea o idee mai lat, apoi te-ai indreptat cu pasi leganati catre mine. Te-ai rezemat de o banca si ti-ai aprins o tigare.

 Mi-ai facut o invitatie dar eu nu ti-am raspuns, am preferat sa fiu indiferent, caci ai stricat totul, mi-ai otravit inima si m-ai facut sa sufar.

Ai intins mana catre mine si mi-ai smuls un scancet mut iar odata cu el o parte din mine. Nu pareai constient ca te joci cu sufletul unui artar batran mereu mangaiat de palmele umede ale timpului.

 *

 Dar timpul a trecut, iar tu ai ajuns sa te joci in lacasurile albe dintre nori, iar eu am ajuns un cufar de comori ascuns sub doi metri de pamant.

 Iar cea mai de pret comoara imi esti tu.”

 

 Experimente literare….

 

 

Literar – Efemer

Rainy Day Wide Desktop Background
Ploua
M-am trezit si ploua.
De ce?….si azi si poate maine……m-am plictisit, nici macar nu ma mai deprima.
O noua zi, ploioasa,in care nu ma astept la nimic nou, acelasi drum interminabil, aceleasi pietre ca ieri, aceleasi fete plouate, aceleasi materii care pe mine ma fac sa beau prea multa cafea pentru a tine ochii deschisi, caci ploua si totul pare la fel.
Ma indrept cu pasi mari catre universitate, azi nu am uitat nimic acasa, parca am luat prea multe cu mine, dar e o zi plina si trebuie sa ma adaptez. Cel putin cafeaua nu a mai avut un gust fad, a reusit sa ma trezeasca.
Dupa cateva opriri la semafor, si o privire aruncata in graba la micutul lac improvizat, telefonul incepe sa sune cu nervi.
-Mai, unde esti?
Asta asa in loc de buna-dimineata. Privesc plictisita de jur imprejur inainte de a raspunde.
-Sunt langa spital, ajung in 15 minute.
-Ok te astept
Si inchide.
„Multumesc scumpa mea colega, mi-ai facut dimineata mai frumoasa.”
Ajung langa florarie si zambesc nu se stie de ce, caci o margareta pare prea rosie cand lumea e colorata atat de gri.
Sunt observata, dar nu imi pasa asa ca trec mai departe, iar el incepe sa alerge dupa mine. Ma prinde de brat si imi zambeste, iar in mana stanga tine margareta mult prea rosie.
Stomacul meu face o tumba, se pare ca am scapat o treapta, desi sunt la drum drept. E frumos, iar ochii sai albastri ma strafulgera, insa nu le gasesc un model de comparatie.
Imi intinde floarea si incepe sa rada.
-Ti-a zambit atunci cand ai privit-o.
Ii zambesc, caci ma simt indragostita, iar emotiile imi fac palmele umede
„E prima oara, e prima oara”
Ii multumesc pentru floare, si imi continui drumul. Ii simt privirea arzandu-mi ceafa.
Pentru un moment am simtit o emotiile unei fete indragostite, dar momentul a fost efemer, iar drumul meu se intinde in fata.
O zi frumoasa si gri, cu o emotie prea rosie.”

E o scriere mai veche, din anii facultatii, de care mi se facuse dor sa o recitesc. Am scris fragmentelul acesta pentru un concurs literar pe un forum drag mie.

Cheers,

Issel

Răstălmăcit (poezie)

Pierdută într-un bun venit
am amorţit
dar m-am trezit
necontenit
te-am regăsit,
când te-am iubit?
 
Am adormit
mi-am revenit
ai impiterit şi
mă întreb
răstălmăcit,
tu m-ai iubit?
 
Apusul este învechit,
Stând sub clepsidra de granit,
Pe braţul stâng ai aţipit
Şi te întrebi
De te iubesc, sau te-am iubit?
…. un gând pripit.
 
2013 septembrie 12