Constat – Cum stăm cu valorile?

Dacă pot afirma cu certitudine două lucruri despre mine, acelea sunt faptul că m-am născut în regimul comunist și am crescut intr-o democrație îndoielnică, însă există anumite principii și valori pe care le-am învățat și care mi-au rămas legi de căpătâi.

Am învățat să respect anumite obieiuri și să privesc cu un ochi critic agresivitatea de orice natură.

Atunci când zic obiceiuri mă refer la respectul arătat familiei, prietenilor adevărați și tradițiilor creștine de bun simț. Pentru mine o sărbătoare înseamnă timp de calitate petrecut cu familia. Am ajuns în era în care ne vedem și ne ascultăm din ce în ce mai puțin părinții, frații, surorile și comunitatea. Goana după succes și ritmul alert al vieții ne împing încet și sigur spre o izolare nesănătoasă. Tocmai de aceea atunci când se apropie sărbătorile, indiferent că vorbim de Crăciun, Paști, Sfântul Valentin sau 1 Martie, simt că în sfârșit pot lua o mică pauză de la alergătura generală, de la veșnicul *nu am timp* și mă pot vedea cu cei dragi.

Iar atunci când vorbesc despre agresivitate mă refer la marketingul din ce în ce mai violent.

Copil fiind mă bucuram cu adevărat de sărbătorile de Craciun abia în luna decembrie. Țin bine minte că pe 1 sau 2 deja scoteam cu nerăbdare beculețele de brad și mă înfășuram în ele cu o bucurie nemaivăzută. Dar asta se întămpla abia în luna decembrie iar acum datorită accesului neîngrădit la orice informație sunt asaltată de reni și Moși Crăciun deja de prin august ( știți voi reclamele alea cu *mai sunt 4 luni până la Crăciun* sau undeva prin septembrie apar reclamele cu *rezervă la restaurantul nostru masa de Revelion*). Pur și simplu simt că obosesc până la sărbătorile în sine, atunci când pe 24 decembrie deja sper să treacă odată totul.

Iar dacă pană anii trecuți vorbeam despre sărbătorile de iarnă și cele pascale, anul acesta am fost pur și simplu terorizată de Halloween. Lăsând la o parte spiritualitatea îndoilenică a unei sărbători importate de la celți, cred că nu am ratat nici o reclamă legată de filmele horror, petrecerile cu fantome și îmbrăcămintea haotică a unora, fie că am vrut sau nu să văd anumite lucruri.

Evit pe cât posibil mediul online, iar în perioada 29-31 octombrie evit să mă uit la televizor, în parte de teama de a nu da peste vreun trailer de film de groază pe de altă parte pentru a nu mă enerva inutil când văd că toate cluburile promovează fantome, scheleți și vrăjitoare dezbrăcate, iar mai nou tutorialele de machiaj grotesc sunt la fiecare 3 sau 4 postări pe rețelele de socializare. Nu sunt pudică și nici antisocială, pur și simplu mă satur de atăta grotesc și lipsă de bun simț și calitate.

Pot aprecia foarte bine un film de groază de calitate în orice altă lună, de asemenea apreciez mai mult un machiaj ce pune în valoare, nu unul ce te face de-adreptul scârbos și greu de privit.

Și pentru că tot amintisem de tradiții sunt curioasă câți sunt cei care știu că pe 1 noiembrie se sărbătorește cultul tuturor sfinților sau câți arată un dram de respect pentru cei dragi plecați dintre noi.

31.10.2017

Workplace-Bullying-copy-1024x682-800x500_c

 

Anunțuri

A venit iarna!…. e confirmat!

Ei bine da, a venit iarna cu fulgii mari si albi de nea si cu tot alaiul dupa. Ieri in zona montana Parang a nins serios pentru prima oara in sezonul acesta.

Nimic neobisnuit, poate doar sentimentul pe care il trezeste acest lucru, aceasta schimbare.

Ne aducem cu totii aminte de anii in care eram prichindei! ce nerabdatori eram sa ne aruncam in zapada pufoasa, sa tragem saniile dupa noi cu mainile inghetate, sa ne duelam cu turturi de cristal, sau sa construim un om de zapada, de care intotdeauna eram mandrii, chiar daca intotdeuna omul nostru iesea cam extraterestru.

Ce incantare era sa asteptam cuminti [eh nu chiar intotdeauna] ziua de 6 decembrie, caci stiam ca urma sa primim dulciuri din belsug si mai intodeauna o nuielusa imbracata cu fast, ….ca doar deh e simbolic, si ne promiteam de fiecare data ca „la anu’ o sa fim mai cuminti”

Iar apoi venea ultima saptamana de scoala, intodeauna lipsita de grijile temelor, intodeauna in tril de sarbatoare si in zumzet dulce de colinde. doua saptamani ne promiteam solemn sa nu mai pomenim cuvantul scoala, si mereu ne incalcam promisiunile….mai ales cand incepeau sa apara matusile care ne ciupeau dragastos [sau nu] de obrajorii si asa inghetati….si ne intrebau pe un ton de bebelusi chinuiti „cum a fost la scoala, inveti bine?….dar in ce clasa esti tu?…. ooo ce mare te-ai facut…yadda yadda]

Urma Craciunul, bucuria oricarui copil, caci venea Mosu cu sacu plin….si ne aducea mereu jumate din ceea ce ii scriam in scrisoare…..si de multe ori nici jumatatea adusa nu era chiar cea pe care ne gandeam ca o vom primii, dar de fiecare data bucuria era la fel de mare.

Personal dadeam mereu iama in dulciuri [ lucRu care se cam observa cu ochiul liber].

Iar ultimul lucru de notat in agenda copilariei era noaptea de 31 decembrie….gata schimbam anul, devenim mai mari si mai intelepti….cel putin pana in decembrie viitor.

Ce frumoase erau iernile.

Dar uite ca a timpul a trecut, si ieri nu am vrut sa primesc bucuria iernii in suflet. M-am ingrozit cand am vazut ca ninge, mi s-a facut pielea de gaina cand ma gandeam ca trebuie sa ies din casa, si mi s-a ridicat parul pe ceafa cand stiam ca aveam sa bantui mai toata ziua pe strazi.

Din an in an magazinele se imbraca in straie de Craciun tot mai devreme iar spiritul iernii devine tot mai comercial. deja au aparut reclamele cu oferte promotionale, deja ne bombardeaza toti cu ofertele de cazare la munte, deja simt ca e decembrie, iar cand vom ajunge pe undeva prin 21 decembrie voi simti ca s-a sfarsit iarna [mai putin din partea vremii…..ca o fi un geeeer]

Oare isi mai aminteste cineva de turta dulce facuta de bunica?

Oare isi mai aminteste cineva de adevaratul spirit al iernii?

PARERI?