Produs publicat in 2012 de Nemira
Data aparitiei: August 2012
Colectia Suspans
Format: 120×220
Numar pagini: 304
De inegalabila Rodica Ojog Brasoveanu.
Încep cu o mică atenționare: articolul poate conține mici spoilere legate de Buna seara,Melania!, așa că citiți doar în cazul în care știți ce se va întâmpa la sfîrșitul volumului menționat.
În prim planul acestui volum îi întălnim pe șarmantul gangster britanic Ned Morton și cîțiva din prietenii săi intimi. Ned e sătul de viața infracțională pe care o duce, însă își dorește o ieșire triumfală din spectrele nelegiuiților cu o lovitură plasată în plexul mondial. Își dorește Fecioara de aur, în mărime naturală, o comoară care îi asigură o pagină de istorie. Pontul său este că statuia e ascunsă undeva în București și în ciuda avertismentelor primite de la prietenii săi, o apucă pe un drum fără întoarcere.
Pe ceea ce nu mizează Ned, este că odată ajuns pe plaiurile autohtone, drumul său se intersectează cu cel a Melaniei și de aici iese una din cele mai simaptice și originale aventuri.
Cum era de așteptat, năzdrăvăniile Melaniei din primele două volume nu întârzie să fie pedepsite conform legii, astfel simpatica bunicuță-gangster ajunge inevitabil la închisoare.
Dar atunci când jocurile sorții îți sunt favorabile, ei bine, Melania prin cea mai fericită coincidență(o coincidență provocată de colega sa de celulă, Olga Tudor, sursa care știe unde este ascunsă Madona de aur), ajunge să evadeze, fiind răpită, chiar de sub nasul autorităților, spre disperarea maiorului Cristescu.
Odată ajunsă înafara gratiilor, Melania, cu șarmul său caracteristic, se avântă fără oboseală în jocurile puse la cale de Morton. Astfel fără a-și periclita identitatea, Ned considerând că a răpit-o de fapt pe Olga Tudor, Melania reușește să saboteze probele maiorului Cristescu, să afle mai multe informații cu privire la comoara căutată și nu în ultimul rând să îi angreneze pe cei trei răpitori să vâneze pisici negre prin București, în căutarea lui Mirciulică.
Titlul volumului vine după un episod din carte, atunci când vînătoarea de pisici se încheie, iar Melania trebuie să îl dibuiască pe Mirciulică între alte 320 de feline miorlăitoare.
mai jos redau un mic fragment:
„Mirciulica a fost al o sută optzeci și treilea motan cercetat. Spre surpriza celorlalți, răspunse admirabil testelor Melaniei. Mâncă ciocolată, trase o dușcă zdravănă de rom și ascultă cu interes povestea piticilor rătăciți în grădina de zarzavat a cumetrei Zamfira.„
Scenele petrecute între Melania și răpitori sunt absolut delicioase. Ned Morton intuiește mintea ascuțită a femeii, ascunsă sub masca senilității, Nicolaescu nu contenește faptul că Melania e o băbuță senilă și regretă că s-a implicat în toată afacerea, Vlăduț Tolea mizează pe faptul ca Ned nu va da greș iar el va avea o viață mult mai bună,iar Emilia Popleanu, însărcinată cu supravegherea Melaniei, este pe aceeași lungime de undă cu Nicolaescu, considerând că totul este o pierdere de vreme și regretând că s-a alăturat unei afaceri fără sorți de izbândă.
Și acest volum respectă stilul celui precedent. În fiecare moment știm personajele care se află de o parte și de alta a baricadei. Jocul este pe două fronturi iar cititorii ajung să îi îndragească atât pe infractori (Ned și complicii români și desigur pe Melania) cât și pe apărătorii legii (nu poți să nu fi solidar cu maiorul Cristescu și să nu resimți frustrarea acestuia)
De altfel aceasta este prima serie citită a genului polițist care împletește notele comice cu suspansul într-un mod natural. Mi-a plăcut, de asemena contrucția personajelor. Excentrice fără a cădea în penibil. Autoarea a reușit să mă facă să cred că de fapt îi cunosc pe fiecare dintre ei. A apelat la banalități în dozajul ideal, la fel de bine a dozat și umorul, frustrarea, ignoranța sau naivitatea.Pur și simplu fiecare secvență curge în mod natural, iar după ce am terminat de citit, nu îmi puteam imagina acțiunea altfel.
Miss Iemi oferă:
P.S. recenziile pentru volumele anterioare:
Și desigur coperta:
Issel's corner 