Octogenari

Îmi doresc să ajungem octogenari…. împreună

… în ciuda anilor dintre noi.

Am crescut într-o eră romantică, în care fetele frumoase erau curtate de bărbaţi chipeşi, primeau flori şi complimente, erau cerute de neveste cu mare pompă, iar el făcea orice pentru ea. Am realizat că eu nu eram o fată frumoasă sau cel puţin nu în accepţiunea aceea.

Am primit lalele furate din grădina mamei lui, cel mai frumos compliment a fost legat de faptul că arăt mai tânără decât sunt de fapt, e zgârcit la vorbă, mi-a spus că sunt frumoasă de vreo patru ori în cinci ani, dar atunci când a făcut-o m-am simţit ca Afrodita. Cina romantică pentru care toţi se dau peste cap să o facă atunci când te cer de nevastă s-a transformat într-un inel agăţat in buchetul de flori ce l-am primit de ziua mea, iar singura întrebare a fost Vrei?

Am împărţit strălucirea mirilor între noi, când lumea îl privea şi pe el cu aceeaşi dorinţă ca pe mine.

Suntem de cinci ani împreuă dar încă nu avem un an de căsnicie şi totuşi, cumva totul e perfect, nu am renunţat la romantism, l-am adaptat pentru noi. L-am făcut unic în felul lui, din egoismul de a mă completa pe mine. El e perfect, eu sunt perfectă şi asta e tot ceea ce contează.

Au existat regrete şi sunt convinsă că vor mai exista, dar ne-am clădit pe bucurii şi fundaţia e solidă. Suntem atemporali şi ne rezolvăm problemele, reparăm cu precizie acolo unde trebuie şi tot ceea ce sperăm este că vom fii şi noi la un moment dat octogenari legaţi de dragostea e ne-a adus împreună în faţa altarului.

image17

Nume de cod „România”

Cred că atunci când m-am nascut, Moirele, mari amatoare de poker, au vrut să facă mişto de mine şi mi-au urzit drumuri lungi… sau poate când mămica era graviduţă vreun sofer de cursă lungă a deochiat-o sau poate steaua mea norocoasă o fi vreo bornă kilometrică, dar oricare ar fi explicaţia, m-am îndrăgostit iremediabil de drumurile lungi, într-un cuvânt sau două, sunt un călător irecuperabil, că doar m-a făcut mama turist.

… şi m-am hotărât să descopăr România, aşa cum este ea, frumoasă şi neinţeleasă.

Acest proiect va fi o adevarată provocare, căci vreau să arăt lumii micile comori ce sălăşuiesc ascunse în verdele brazilor şi în umbrele coloşilor stâncoşi. Să descopăr intrigi şi secrete din negurile timpului, îngropate în ruiniele unor cetăţi autohtone. … să valsez în castele ce numără secole de existenţă.

Avem o ţară frumoasă, iar de un lucru sunt sigură, că cei ce se vor încumeta să o descopere vor rămâne uimiţi.

Deocamdată voi împărtăşi doar atât, locurile pe care le-am vizitat până acum mi-au trezit o sumedenie de idei, sentimente şi păreri, mai mult sau mai puţin obiective, dar pentru mine de o importanţă covârşitoare.

De asemenea voi încerca să scriu cam odată la două săptămâni, dacă nu chiar mai des, despre un loc de care România poate fi mândră.

… şi am pornit cu paşi mici…

Issel

Constat – Zambeste maine va fi mai rau

Am trait intodeauna sub aripile protectoare ale Optimismului. Ce daca azi ploua, maine va fi soare, daca azi ninge, maine va fi soare, daca azi cineva ma loveste…..ei bine cam asta e ideea…. dar ce se intampla atunci cand ai impresia ca toate se aduna in aceeasi zi? oare maine va fi soare, sau poate potopul va tine patruzeci de zile precum in Biblie?.

Nu mi se intampla des sa am o serie de zile proaste, iar atunci cand acest lucru este inevitabil, ce ramane de facut? Pai inteligentul care a scris legile lui Murphy a avut dreptate ” Zambeste, maine va fii mai rau”, iar eu fiind o optimista convinsa ma conformez. Am inceput sa scriu constatarea asta atunci cand eram prea superstitioasa, atunci cand credeam ca daca luni merge rau toata saptamana merge anapoda, daca ma trezesc cu fata la cearceaf, toata ziua e distrusa, dar am dat peste un mic secret.

nu pot sa afirmca mi-a schimbat viata, dar legile lui Murphy au inceput sa se stearga din sistem si poate ca maine va fii mai rau, dar zambetul e mereu acolo 😀

… Issel

Sustin – Minte Forte

Am ales sa abordez un subiect considerat aproape tabu in Romania si anume problemele mentale.

Dintotdeauna a existat o retinere in a discuta pe larg si in public despre probleme cotiediene, pe nimeni nu interesa ca tu sau ceilalti sunteti nefericiti, pe nimeni nu interesa ca prea mult stres poate devenii o boala „grea”, nimeni nu observa sau nu dorea sa observe ca dincolo de indiferenta unora despresia isi facea incet si sigur calea catre „un suflet chinuit”, si totusi asemenea probleme exista de cand lumea si probabil vor exista si de acum incolo.

Dar totusi din neguri intodeauna au existat portite de scapare, dintotdeauna au existat luminitele palpaitoare denumite sperante pentru cei care au renuntat sa caute iar ca un prim pas apare o luminita numita informare, lucru concretizat de cei de la Minte Forte.

Ce reprezinta Minte Forte?

Este un site dedicat informarii cu privire la bolile mentale, un subiect prea putin dezbatut in viata cotidiana de astazi, desi unele statistici sunt ingrjoratoare, astfel citand site-ul:

„În lume:

1 din 4 persoane se confruntă cu probleme de sănătate mintală.

Depresia este cauza numărul 1 a dizabilității.

În România:

• În fiecare an, mai mult de 32 000 de persoane se externează din spitalele de psihiatrie cu o varietate de diagnostice.”

Dincolo de toate misiunea lor e de a ajuta oamenii ce accepta ajutor o misiune grea dealtfel pe care a inaugurato Dumitrita si careia cei doritori se pot alatura.

Admir curajul tinerilor fondatori, parteneri, voluntari si nu numai de a lupta in prima linie cu negurile nestiintei.

Pentru mai multe informatii va invit sa accesati http://www.minteforte.ro

Pentru detalii suplimentare consultati pagina de contact.