Frustrările lui Ianuarie!

Una din dorințele anului trecut a fost ca anul 2016 să fie anul meu de frumusețe. Știu că sună puțin superficial dar are o anumită importanță. Nu voi dezbate ceea ce reprezintă ci faptul ca am început anul intr-o notă de film de groază. Dacă stau să ma gândesc mai bine pentru mine luna ianuarie este echivalentul unei zile de luni

  1. Legea anti-fumat:

Am fost de-adreptul terorizată de nebunia asta. Toate posturile de televiziune și de radio m-au exasperat cu legea asta. Am auzit atâtea dezbateri pro și contra și atâtea idioțenii în decursul a doar cateva săptămâni, că am ajuns să fiu confuză dacă e mai bine să fumez sau să nu fumez, chiar am fost convinsă că eu defapt sunt o fumătoare înrăită care sparge cinci pachete de țigări pe zi. Nu, nu sunt fumătoare, dar am ajuns să simpatizez cu fumătorii. Agresivitatea unora dintre nefumători m-a șocat și în egală măsură am ajuns la concluzia ca discriminarea e mult mai puternică acum față de cei care au acest viciu. Nu încurajez pe nimeni să fumeze, însă nu țin minte să se fi găsit vreodată o rezolvare la orice fel de problemă prin agresivitate și nesimțire. Prin faptul că unii acum pur și simplu fac polemici de cât de bine s-au simțit ei în cutare local fără fum și fără sa fie intoxicați. Cu atitudinea asta mă gândesc că vor rămâne și fără prieteni. Soluția cea mai simplă ține de bunul simț și de faptul că un manager de local știe cum să ceară clienților să nu fumeze, fără a le vârî legislația sub nas. Același lucru este valabil pentru oricine. Cumva totul se reduce la cei șapte ani de acasă.

2. Educarea copilul și agresivitatea în familie.

Am menționat educația puțin mai sus. Ianuarie a adus cu sine un concediu medical de 2 săptămâni, care mi-au pus creierii pe moațe. Dacă o știre nu se lega de legea anti-fumat, se lega de cazul Bodnariu. Mi-a părut sincer rău cand am văzut cazul, iar apoi am realizat că unele țări chiar merg pe legislație. Unde e lege nu-i tocmeală, chiar dacă legea e puțin scrântită. Nu știu cum se educă copiii norvengieni. Probabil se nasc cu un fragment de ADN în plus, care nu are nevoie de disciplinare.

Intr-o dezbatere tema principală era superficialitatea românilor. S-a descoperit ca peste 65% din români iși agreseaza fizic sau psihic copilul, dar acum toți erau solidari cu familia norvegiană. Că defapt pe noi ne interesează mult mai mult capra vecinului și nu dorim să evoluăm. Cel puțin asta era opinia acceptată de mass-media.

Când am obosit să mai vizionez tâmpeniile prezentate la TV am înțeles că:

  1. fiecare țară are legile ei și le aplică în consecință.
  2. suntem solidari nu superficiali
  3. metodele de educare diferă de la o țară la alta, la fel ca valorile.
  4. o palmă la fund sau privarea de desert, atunci când copilul este indisciplinat, nu e un capăt de lume și nu va umbla la psihiatru toată viața.
  5. trebuie să existe limite pentru orice. chiar și pentru prea mult bine.
  6. nu susțin agresivitatea față de nimeni și de nimic, susțin disciplinarea corectă. Disciplinare nu înseamnă agresiune psihologică.
  7. temă de casă: toți cei care susțineți că un copil poate face tot ceea ce dorește, poate primii tot ceea ce dorește, doar pentru că e copil, va ajunge la un moment dat un adult cu aceleași valori înrădăcinate. Va face tot posibilul sa primească și să facă tot ceea ce dorește și atunci nu va fii nimeni care să îi explice cum stă treaba cu disciplina.

3. Hai să aruncăm cu …. în analfabeții cu acces la internet….

Polemica anului, analfabetismul din ce în ce mai crescut. Sunt ușor părtinitoare, faptul că din când în când faci câte o greșeală gramaticală, că mânânci un i pe ici pe colo, că faci un dezacord, se poate ierta. Nimeni nu e perfect și nici nu le știe pe toate. Faptul că unii îmi agresează vederea, că de multe ori am impresia ca scriu în chineză și pe lângă asta mai sunt și agresivi dacă încerci să îi corectezi, asta nu se iartă. Generația asta de analfabeți și agramați va educa generația viitoare. Sau le va face creierii terci. Vorba colegului meu : „o să facem entorsă la creier”.

Mai sunt….

download

NO cheers,

Issel

 

 

 

Anunțuri

Maxime de pesimism #10 – Dimineți de vară…..

Am o problemă majoră cu cei care îmi deranjează somnul. Știu că problema e la mine dar mai știu și faptul ca la 4 dimineața urăsc câinii maidanezi care fac politică iar ora 6 dimineața urăsc mașina de gunoi.

viceversa: manelele de la ora 4 dimineața s-au mutat la ora 11 noaptea 😀

Maxime de pesimism # 9 – Vineri14…. sa fie cu ghinion?

Am povestit eu in mai multe randuri ca oricat de optimista as fi,uneori am un ghinion fantastic. Pornesc computerul si nu merge TASTATURA. Schimb tastatura, dau restart si nu mai merge mouase-ul. Il schimb si pe ala,dau restart nu am internet [pentru ca iesise firul] il conectez la loc, dau restart si SURPRIZA: nu mai merge nici serverul!!!

Viceversa:….hmm, 3 cafele!

Maxime de pesimism #7 …. elaborat

Am denumit postarea „maxima” desi cred ca s-ar potrivii mai bine denumita „o zi pesimista” extrem de elaborata. Poate e de vina faptul ca azi dimineata am sarit din pat cand un mosulet harnicut s-a apucat sa bata covoarele de a trezit tot cartierul, poate ca nu e atat de grav daca zgomotele nu s-ar fii intrerupt din 3 in 3 minute [POC POC POC 3 minute pauza POC POC POC POC!, 3 minute pauza] si asta se intampla mult prea devreme.

Sunt o persoana calma, sau cel putin asta imi place sa cred, dar pur si simplu nu pot intelege anumite lucruri, care nu ar trebui sa fie atat de deranjante:

– nu inteleg batraneii care merg la piata la minunata ora de varf 7:30-8:30, atunci cand majoritatea merg la munca si autobuzele sunt arhipline.

– nu inteleg babele isterice care se intreaba din minut in minut [ cu voce iritant de ridicata] daca mai stai mult la ghiseul bancii, la care ai stat la coada ca tot omul si unde paradoxal si subsemnatelor le ia la fel de mult timp.

– nu inteleg oamenii care isi imping caruciorul de cumparaturi in posteriorul tau. aviz: coada nu se va misca mai repede si tot ce vei primii e o replica acida!

– nu inteleg bancile care au trei ghisee functionale si INTOTDEAUNA functioneaza doar unul.

– nu voi intelege aroganta angajatilor de la ghiseele bancilor mai sus mentionate.

Inca incerc sa inteleg, sa ma adun si sa zambesc, pentru ca e vineri, pentru ca maine sper ca voi putea avea parte de un somn mai linistit, pentru ca de nu il voi avea, ma duc sa imi cumpar o drujba  😀

viceversa: … pentru ca e obisnuinta ca la fiecare maxima de pesimism sa scriu si ceva ce mi-a facut placere la ziua de azi:  AM BAUT O CAFEA BUNA!

Cafea buna,

Issel