Cred că atunci când m-am nascut, Moirele, mari amatoare de poker, au vrut să facă mişto de mine şi mi-au urzit drumuri lungi… sau poate când mămica era graviduţă vreun sofer de cursă lungă a deochiat-o sau poate steaua mea norocoasă o fi vreo bornă kilometrică, dar oricare ar fi explicaţia, m-am îndrăgostit iremediabil de drumurile lungi, într-un cuvânt sau două, sunt un călător irecuperabil, că doar m-a făcut mama turist.
… şi m-am hotărât să descopăr România, aşa cum este ea, frumoasă şi neinţeleasă.
Acest proiect va fi o adevarată provocare, căci vreau să arăt lumii micile comori ce sălăşuiesc ascunse în verdele brazilor şi în umbrele coloşilor stâncoşi. Să descopăr intrigi şi secrete din negurile timpului, îngropate în ruiniele unor cetăţi autohtone. … să valsez în castele ce numără secole de existenţă.
Avem o ţară frumoasă, iar de un lucru sunt sigură, că cei ce se vor încumeta să o descopere vor rămâne uimiţi.
Deocamdată voi împărtăşi doar atât, locurile pe care le-am vizitat până acum mi-au trezit o sumedenie de idei, sentimente şi păreri, mai mult sau mai puţin obiective, dar pentru mine de o importanţă covârşitoare.
De asemenea voi încerca să scriu cam odată la două săptămâni, dacă nu chiar mai des, despre un loc de care România poate fi mândră.
… şi am pornit cu paşi mici…
Issel