Citesc – Cianură pentru un surâs

În sfârșit am intrat într-o oarecare logică a acțiunilor Melaniei Lupu.

După ce am terminat de lecturat acest volum mi-am pus și eu întrebarea, oare ce aș fi făcut dacă în locuința comună aș fi găsit ascunse două picturi de valoare? Nu sunt sigură că aș putea răspunde la o asemenea întrebare, la fel cum nici protagoniștii noștrii nu au știut ce i-a lovit.

Ce se întâmplă atunci când dintr-un accident casnic stupid, ca spargerea unei țevi de apă, locatarii unei căsuțe cochete din București, descoperă două picturi de valoare? Ei bine, primul gând ar fi fost predarea către autorități, însă atunci când fiecare are o agendă secretă, se hotărăsc să vândă lucrările unui mare colecționar de artă, pe o suma deloc de negllijat.

Iar dacă până aici lucrurile par in defintiv simple, ei bine oamenii încep să moară otrăviți cu cianură, iar panica instalată creează o atmonsferă întunecată, grea ca plumbul și plină de venin. Cine e ucigașul ascuns și care e metoda lui, din moment ce supraviețuitorii își autoimpun un regim alimentar spartan și totuși ineficient.

După prima victimă se instalează și primele sentimente de scepticism și repulsie, cei rămași neștiind care vor fi următoarele mișcări. Desigur, odată cu prima crimă, mușamalizată să pară o sinucidere, pe fir intră și poliția, totul culminând cu suspiciunea îndreptățită a maiorului Cristescu. Rând pe rând fiecare locatar devine un posibil suspect în același timp în care tot câte unul cade și victimă.

Sfârșitul este absolut halucinant, o răsturnare de situație fără precedent, iar criminalul un mic geniu tactic, însă cum nici o crimă nu e perfectă, la fel se întâmplă și în cazul acesta. Asasinul este demascat, picturile ajung…, ei bine nu vă spun unde, descoperiți singuri!

Spor la citit,

Cheers,

Issel

P.S. Să vorbim și despre volumul 2, Buna seara, Melania!

13612381_1046423538760067_7048009483922602107_n

Anunțuri

Citesc – Bună seara, Melania!

Ultimul an mi-a adus multe surprize plăcute din punct de vedere literar. Dacă societatea actuală continuă să îmi aducă șoc după șoc, ei bine autorii și implicit ultimele opere citite mi-au adus zâmbetul pe buze. Am scris într-un post anterior, că am fost foarte reticentă față de autorii români, din varii motive. Apoi am descoperit comori ascunse pe rafturi și de câteva săptămâni mi-am achiziționat opere autohtone. Am dat Cezarului ce este al Cezarului și nu am fost dezamăgită, deloc!

Am descoperit-o pe Rodica Ojog Brașoveanu prin intermediul unui e-book. Primisem cadou de la un prieten un pachet de 100 de cărți, printre care se număra si titlul ”320 de pisici negre”. Am început să citesc din curiozitate, m-a atras titlul, apoi după câteva pagini nu am putut să mai las cartea din mână. Acum 2 săptămâni am achiziționat si Bună seara, Melania și încântarea mea a fost peste măsură.

Înainte de a face o recenzie decentă, pentru cei ce nu cunosc opera scriitoarei, romanele din seria Melania Lupu au legătură, așadar ordinea corectă este: Cianură pentru un surâs, Buna seara, Melania!, 320 de pisici negre, O toaleta a la Liz Taylor, Anonima de miercuri și Dispariția statuii din parc (cel puțin asta mi-a spus mie bătrânul world wide web 😀 ). Iar eu fiind o ” specială” am făcut taman pe dos, citisem 320 de pisici, apoi buna seara, Melania :D, sigur următorul volum va fii Cianură pentru un surâs, apoi voi continua cu ultimele 3, pentru că Issel e haotică :D.

Revenind la ceea ce am vrut să scriu de la bun început. Romanul ne aruncă în viața Melaniei Lupu, o bătrânică simpatică foc, cocheta și puțin dereglată și a motanului Mirciulică, companionul ei de încredere. De data asta Melania e pusă pe fapte mari așadar urzește un complot extraordinar pentru a fura un tablou valoros din colecția Muzeului Chiusbaian.

Ceea ce mi-a plăcut enorm este că acțiunea e foarte transparentă, cititorul știind în fiecare moment cine sunt hoții și cine sunt urmăritorii, însă fără urmă de îndoială scriitura e absolut savuroasă, replicile sunt pline de umor și răsturnările de situație nu întârzie să apară. Cred ca cel mai mult m-am conectat cu Maiorul Cristescu și cu frustrarea acestuia, chit că de cele mai multe ori simpatizam cu Melania. Nu ai cum să nu o iubești pe această bunicuță pusă pe năzdrăvănii și pe Mirciulică, motanul cochet și plin de surprize. Așadar pentru mine a fost un fel de război pe două fronturi.

De asemenea mi-a plăcut mult și descrierea Melaniei găsită pe Wikipedia:

Melania este „o hoață fără să fure,o escroacă fără să înșele”.Este de asemenea,un mic inspector care a ajutat la descoperirea mai multor rău-făcători,folosindu-se de pseudonimul „Abatele Brown”. Desigur, toate impreuna cu motanul ei negru Mirciulica, partener de infractiuni. Infractiunile Melaniei se invart toate in jurul obiectelor de arta, picturi si sculpturi, indiferent daca le fura, ascunde sau ajuta la gasirea lor.”

Spor la citit,

Cheers,

Issel

Și coperta bineînțeles:

13263743_1019030814832673_5470046919993571224_n