Draga jurnalule,
Astazi m-am trezit fara sa vreau cu o nevoie uriasa de ciocolata. Nu ma intreba de ce, dar de dimineata am simtit nevoia unei picaturi de dulce divin. Pana si eu am drepturi, cel putin din cand in cand.
Draga mea victima nu a rezistat prea mult tentatiei, asa ca ne-am bucurat amandoua de un strop de fericire. Abia dupa tot ritualul diminetilor tarzii, am inceput sa ma comport cu atare, luand putin cate putin teren si instalandu-ma cu flacara mistica in neuronii dragei mele purtatoare. Nu a fost prea greu de intuit ca a incercat sa ma indeparteze cu o cafea si cu o briosa, insa zilele lungi de program tampit au cam surmenat-o asa ca dimineata mea a fost excelenta. Nu pot spune ca am avansat in grad, dar de un inceput de migrena tot am pus combustibil.
Ceea ce ma nedumereste si motivul pentru care scriu aceste randuri este ritualul nedeslusit de mintea umana [a barbatilor] al diminetilor. Victima mea, pe care o voi numi in mod aleatoriu A, adora sa stea cate 30 de minute sa se machieze la ochi. Nu sunt eu lupul moralist sa contest unul din motivele existentei mele, dar atunci cand ai senzatia ca iti pica ochii in gura de somn, ma mir ca ai energia sa stai atat de mult sa faci un lucru pe care sa nu il observe aproape nimeni.
Mai apoi mi se pare bizar tot acel talmes balmes de vapori parfumati, de altfel un alt motiv atat al existentei mele cat si al surorii mele Alergia. Mirosi frumos, ca te-ai spalat, fii discreta, nu e nevoie sa te imbaiezi si in parfum, sunt convinsa ca oamenii vor baga de seama ca esti in incapere, fara sa puna discret batistele la nas. Sunt foarte constienta ca imi reduc singura bugetul, dar oare s-a gandit cineva ca atunci cand toti incearca sa iasa in evidenta cu parfumul puternic si nu cu intelectul se creeaza un mic uragan de lehamite, mai ales intr-un loc inchis precum tranportul in comun? Un alt motiv al existentei mele si desigur al evolutiei mele. Evolutie spun, pentru ca eu m-am nacut doar surmenata, durere am devenit ceva mai tarziu. Dar sa revenim la oile noastre, asa cum spuneam, dimineata a fost perfecta, A a reusit sa isi duca planul la indeplinire printre lacrimi, eu am ajuns o aproape migrena, seful m-a felicitat pentru perspicacitate iar seful lui A a certat-o pentru neatentie si pentru ca era toanta.
Dupa-amiaza nu a fost prea deosebita. A a baut vreo 15 cafele, mi-a alimentat bine bateriile sa revin din ce in ce mai in forta, pana am facut-o sa renunte la toate planurile [era ceva legat de un coafor si cateva sedinte, prelungite mereu, de reflexo-terapie], dupa care a ales calea simpla. S-a bagat in pat cu patura pana la urechi si a incercat sa ma faca sa dau inapoi. Ceea ce nu stia A era ca atunci cand sunt o aproape migrena nu fac decat sa ma odihnesc si eu putin dupa o zi productiva, asadar atunci cand domnioara victima s-a trezit eu eram acolo, in toata forta si frumuseata mea. Mai are rost sa spun ca a trimis si combatanti? Cateva pastile de algocalmin nu sunt un dusman redutabil, o partida pe poker pe plecatelea, e mult mai eficienta, daca imi dai si un whiskey nu ma mai vezi pana la urmatoarea mahmureala, sau pana la urmtoarele ore de program prelungit.
In cateva concluzii, nu am reusit sa devin o migrena cu acte in regula, insa samanata am sadit-o, dar astazi m-am simtit tare eficienta. Sper ca maine sa ma desfasor pe un teren ceva mai neted, in principiu astia injura mult, beau energizante si asculta muzica la maxim, doar doar plec si imi vad de treaba mea, ceea ce nu stiu ei, este ca eu sunt o petrecareata.
Cu simpatie,
Durerea de cap….
Issel's corner 