Frustrările lui Ianuarie!

Una din dorințele anului trecut a fost ca anul 2016 să fie anul meu de frumusețe. Știu că sună puțin superficial dar are o anumită importanță. Nu voi dezbate ceea ce reprezintă ci faptul ca am început anul intr-o notă de film de groază. Dacă stau să ma gândesc mai bine pentru mine luna ianuarie este echivalentul unei zile de luni

  1. Legea anti-fumat:

Am fost de-adreptul terorizată de nebunia asta. Toate posturile de televiziune și de radio m-au exasperat cu legea asta. Am auzit atâtea dezbateri pro și contra și atâtea idioțenii în decursul a doar cateva săptămâni, că am ajuns să fiu confuză dacă e mai bine să fumez sau să nu fumez, chiar am fost convinsă că eu defapt sunt o fumătoare înrăită care sparge cinci pachete de țigări pe zi. Nu, nu sunt fumătoare, dar am ajuns să simpatizez cu fumătorii. Agresivitatea unora dintre nefumători m-a șocat și în egală măsură am ajuns la concluzia ca discriminarea e mult mai puternică acum față de cei care au acest viciu. Nu încurajez pe nimeni să fumeze, însă nu țin minte să se fi găsit vreodată o rezolvare la orice fel de problemă prin agresivitate și nesimțire. Prin faptul că unii acum pur și simplu fac polemici de cât de bine s-au simțit ei în cutare local fără fum și fără sa fie intoxicați. Cu atitudinea asta mă gândesc că vor rămâne și fără prieteni. Soluția cea mai simplă ține de bunul simț și de faptul că un manager de local știe cum să ceară clienților să nu fumeze, fără a le vârî legislația sub nas. Același lucru este valabil pentru oricine. Cumva totul se reduce la cei șapte ani de acasă.

2. Educarea copilul și agresivitatea în familie.

Am menționat educația puțin mai sus. Ianuarie a adus cu sine un concediu medical de 2 săptămâni, care mi-au pus creierii pe moațe. Dacă o știre nu se lega de legea anti-fumat, se lega de cazul Bodnariu. Mi-a părut sincer rău cand am văzut cazul, iar apoi am realizat că unele țări chiar merg pe legislație. Unde e lege nu-i tocmeală, chiar dacă legea e puțin scrântită. Nu știu cum se educă copiii norvengieni. Probabil se nasc cu un fragment de ADN în plus, care nu are nevoie de disciplinare.

Intr-o dezbatere tema principală era superficialitatea românilor. S-a descoperit ca peste 65% din români iși agreseaza fizic sau psihic copilul, dar acum toți erau solidari cu familia norvegiană. Că defapt pe noi ne interesează mult mai mult capra vecinului și nu dorim să evoluăm. Cel puțin asta era opinia acceptată de mass-media.

Când am obosit să mai vizionez tâmpeniile prezentate la TV am înțeles că:

  1. fiecare țară are legile ei și le aplică în consecință.
  2. suntem solidari nu superficiali
  3. metodele de educare diferă de la o țară la alta, la fel ca valorile.
  4. o palmă la fund sau privarea de desert, atunci când copilul este indisciplinat, nu e un capăt de lume și nu va umbla la psihiatru toată viața.
  5. trebuie să existe limite pentru orice. chiar și pentru prea mult bine.
  6. nu susțin agresivitatea față de nimeni și de nimic, susțin disciplinarea corectă. Disciplinare nu înseamnă agresiune psihologică.
  7. temă de casă: toți cei care susțineți că un copil poate face tot ceea ce dorește, poate primii tot ceea ce dorește, doar pentru că e copil, va ajunge la un moment dat un adult cu aceleași valori înrădăcinate. Va face tot posibilul sa primească și să facă tot ceea ce dorește și atunci nu va fii nimeni care să îi explice cum stă treaba cu disciplina.

3. Hai să aruncăm cu …. în analfabeții cu acces la internet….

Polemica anului, analfabetismul din ce în ce mai crescut. Sunt ușor părtinitoare, faptul că din când în când faci câte o greșeală gramaticală, că mânânci un i pe ici pe colo, că faci un dezacord, se poate ierta. Nimeni nu e perfect și nici nu le știe pe toate. Faptul că unii îmi agresează vederea, că de multe ori am impresia ca scriu în chineză și pe lângă asta mai sunt și agresivi dacă încerci să îi corectezi, asta nu se iartă. Generația asta de analfabeți și agramați va educa generația viitoare. Sau le va face creierii terci. Vorba colegului meu : „o să facem entorsă la creier”.

Mai sunt….

download

NO cheers,

Issel

 

 

 

Anunțuri

Constat – Internetul – această cutie a Pandorei…

private

De câteva săptămâni am devenit foarte atentă la ceea ce se întâmplă în mediul virtual, iar asta din varii motive, unul ar fii acela de a vedea până unde merge dezinhibarea aceasta nesănătoasă, de a publica lucruri din ce în ce mai intime din viața oamenilor.
Am rămas stupefiată să văd atâta neglijență și prost gust.
Noțiunea mea legată de internet este de un instrument foarte util în afla informații importante din viața cotidiană, gen spectacole, filme, promovarea unor artiști, a unor branduri, a unor cărți, comunicarea cu cei plecați în alte localități sau țări, etc. Realitatea este însă una dezastruasă, am nimerit fără să vreau în viețile personale a prea multor persoane. Am ajuns să pot cunoaște un om numai după postările de pe facebook, de exemplu. Nu știu cum sunt ceilalți dar eu sunt o persoană sociabilă, îmi place sa descopăr omul prin întâlniri față în față și nu prin profilul de facebook, instagram sau alte minuni. Aș lăsa bucuroasă uneltele acestea pentru scopul lor, acela de a te promova ca bussines, nu ca familie. O să fiu succintă în ceea ce vreau să spun și o să pun câteva categorii de persoane care au uitat pentru ce este vastul internet.
1. Graviduțele de Facebook.
M-am tot întâlnit cu imaginile acelea, mult prea personale, cu testul de sarcină pozitiv. Inițial am fost surprinsă, ulterior contrariată. Mă gândesc la modalitatea în care aceste teste sunt folosite, mai apoi mă întreb cum se poate ca un lucru atât de intim să apară pe internet? Adică, dragele mele graviduțe, mă gândesc că nu vă plimbați cu testul de sarcină prin oraș arătând tuturor bucuria voastră ce are să vină. Mă bucur sincer pentru voi, dar țineți pozele personale în casă. Devine un lucru ușor dezgustător să faceți chestia asta.
Dacă am trecut cumva peste primele imagini, ei bine pozele de la ecograf m-au dat pe spate. Mă întreb câte femei realizează că împărtășesc cu tot internetul imagini din interiorul lor? Mă repet, mă bucur pentru fiecare dintre voi că veți devenii mame și că sunteți foarte mândre de bulinuțele ce cresc în pântec, dar păstrați-vă fotografiile intime în siguranță.
Unele graviduțe au dus treaba asta puțin mai departe cu ședințele foto, în lenjerie intimă. Aici nu pot afirma nimic din cele de mai sus, fotografiile sunt foarte frumoase și foarte artistice, dar atâta timp cât nu vă plimbați în chiloți și în sutien pe stradă când sunteți în luna a 8-a, vă rog păstrați-vă fotografiile private. Știe tot poporul că ești graviduță nu e nevoie de fotografii semi-nud prin care să inunzi internetul.
2. „Dacă nu ți se pare normal e ceva în neregulă cu tine”
Acum câteva săptămâni am dat din greșeală peste o galerie foto, în care protagonista principală era pătată pe pantaloni și se simțea rău, deoarece….. era la menstruație. Iar artistul scria sub aceste fotografii „ Dacă nu ți se pare normal sau ești dezgustat, e ceva in neregulă cu tine”….. pentru că e absolut normal ciclul vieții.
Alo? O fii normal ciclul vieții, dar mai normală e igiena. Atâta timp cât fetele nu umbla pătate pe stradă nu văd nimic normal în a agresa ochii și stomacul utilizatorului de internet. “Pentru că intimitate și viață privată fraților”. A se căuta în DEX!!!
3. Copilașii în fundul gol
Cred că pozele alea “rușinoase” din copilărie le are toată lumea. Am găsit și eu câteva dosite într-o cutie cu amintiri. Mi se par hazlii mutrițele alea de copil contrariat care nu știe ce se întâmplă. Punct. Sunt poze puse la păstrare într-o cutie din dulap, nu pe internet. Mă întreb câte mame conștientizează ca expun corpul copilului lor într-un mediu nociv. Dragii mei, internetul nu e personal, pentru că de aia e internet. Văd pozele alea doar eu și prietenii prietenilor mei, cred că ajungem la câteva mii de oameni. Pentru câți garantați?
Copiii voștri sunt de acord? Au semnat ceva? Nu! Pentru că sunt copii, pentru că nu înțeleg ce e cu ei pe lumea asta, pentru că nu știu cât de tare le încălcați drepturile.
Se trag semnale de alarmă în toată lumea să nu vă expuneți viața privată pe internet. Știu că cei mici sunt foarte drăguți, dar mă întreb câți vor fii cei care vor aprecia mai târziu fotografiile alea din lumea virtuală.
Nu mă mai miră faptul că există atâtea cazuri de pedofilie, de sarcini la fetițe de 10-12 ani. E grav, pentru că ne expunem într-un mod nesănătos atât pe noi cât și pe cei lipsiți de apărare. Gândește-te dacă tu ai fii fericit să găsești poze cu tine nud pe internet postate de cineva din familie. Indiferent cât de artistice și drăguțe ar fii ai rămâne cu un gust amar. Poate data viitoare te vei gândii de două ori înainte de a pune poze cu copilul în fundul gol.
Viața privată are un scop iar atâta timp cât nu locuim în case de sticlă fără perdele, în centrul orașului, mi se pare de bun simț să păstrezi anumite lucruri pentru tine.
Sper doar să nu fiu singura care gândește așa!!!