Cartea lunii – Ianuarie – Războiul ciocolatei

Recenzia e cam târzie, dar povestea va rămâne mereu de actualitate.

Luna ianuarie a adus cu sine boală și două săptămâni de „arest la domiciliu”. Ce activitate mai bună să îndeplinesc decât cititul?

Am citit câteva recenzii legate de această poveste. Mai exact am achiziționat cartea după ce citisem o recenzie, iar după ce am terminat de lecturat am căutat și părerile altor cititori.

Povestea e spusă într-un mod alert, cel puțin aceasta a fost senzația mea de la început până la sfârșit. Robert Cormier e un maestru în clădirea și destrămarea unei imagini, iar caracterele sale sunt puternice și în același timp vulnerabile. E greu de explicat, dar cei care au citit își dau seama despre ce vorbesc.

Mi-a plăcut citatul pe care Jerry, personajul principal, îl vede în fiecare zi: Să îndrăznesc să tulbur universul?

Jerry are tăria de a face acest lucru, inițial ca o provocare apoi din ambiția de a dovedii că în lumea minusculă a liceului Trinity există individualitate.

Pe scurt: Anual în cadrul unui liceu pentru băieți se organizează o vânzare masivă de ciocolată. Fiecare elev participă la eveniment, iar fondurile sunt folosite pentru bunăstarea instituției.

De asemenea în cadrul aceluiași liceu se deosebesc o serie de caractere. Vigilenții, clubul secret și oficial inexistent al celor mai puternici elevi, club condus cu o mână de fier de Archie Costello. Fratele Leon, directorul adjunct, un individ avid după putere cu înclinații destul de violente la adresa oricui încearcă să îi stea in cale. Jerry, cel ce tulbură universul.

Jerry este provocat de către Vigilenți să refuze participarea la evenimentul anual, însă lucrurile iau o turnura bizară în momentul în care Jerry se opune sistemului după încheierea provocării.

Mi-a plăcut recenzia făcută aici. Mai exact fragmentul acesta: „Turul de forță în lumea întunecată a minții adolescentine pe care-l face Cormier este cu atât mai plin de suspans și seducător cu cât personajele sale corespund întru totul unor prieteni pe care sigur i-ai avut și tu. Curajosul revoluționar, indiscutabilul lider, profesorul intrigant care joacă la două capete, prietenul care-ți este aproape și încearcă să-ți bage mințile-n cap până nu pățești ceva rău. Ce să mai, e ca și cum aș fi deschis un album foto vechi!”

Chiar dacă personajele au o amprentă bine definită, există totuși fărâma aceea de umanitate. Archie este personajul negativ, dar în spatele măștii afișate este vulnerabil, este mai mult un copil pus pe șotii, întunecate și înspăimântătoare, dar în definitiv farse.

Toți au o nevoie mai mult sau mai puțin sănătoasă de a fii acceptați, indiferent de modul în care se impun.

După ce am terminat lectura ajunsesem să îl simpatizez pe Archie și să îmi fie indiferent Jerry. Am fost mereu fascinată de personajele negative, iar cartea lui Robert Cormier mi-a deschis o ușă psihologică spre a înțelege anumite trăsături ale celor pe care de cele mai multe ori îi detestăm.

Recomand cartea cu nota 9.

bookpic-razboiul-ciocolatei-14262

Cheers,

Issel

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s