Cenușiu (bacoviană)

Pseudolirice

Și-i gri și-i rece și-i pustiu,
vechi orizonturi sângerânde,
mă cheamă cu glas arămiu
spre margini seci de lumi flămânde
de gri și rece și pustiu;
tânjesc către un zâmbet de copil
în drumul meu cel străveziu,
purtat de-un sunet infantil
ce-i gri și-i rece și-i pustiu;
adorm pe-o margine rotundă
visez un cântec plumburiu
și umbra vrea să se ascundă
în colțul gri și rece și pustiu;
colindă-n mine-o mare zbuciumată,
lovind în țărm cu ropot argintiu,
și-mi simt făptura inundată, toată
de gri de rece și de crunt pustiu;
de strigătul ce se tot sparge-n mine
iar îmi țâșnește versul cenușiu,
căci clipele le simt tot mai străine
și mă simt gri și rece și pustiu;
străină-mi pare liniștea albastră
de dor să mă las purtat nu știu
e doar o pace fremătândă și sihastră
Și-i gri și-i rece și-i pustiu

100_0985

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s